În curtea mea există două puncte de atracție, în special pentru copii, coșul de nuiele cu două berze și leagănul, amândouă fiind opera soțului meu, Mihai. M ulțumesc din suflet pentru articolul publicat în nr. 8 al revistei Practic-Idei. Am fost plăcut impresionată de prima scrisoare pe care am primit-o, la o săptămână de la apariția acestei ediții, o scrisoare venită de la doamna Steluța Boanță din București care mi-a transmis o urare de bun venit în familia Practic(ă). La câteva zile apoi a sosit pe adresa mea o altă scrisoare de la doamna Cornelia Boicea din Drăgănești, jud. Olt, care m-a felicitat pentru curtea mea cu flori. Vă mulțumesc și pentru premiul acordat și după cum v-am promis revin cu alte scrisori și fotografii ca să vă prezint două puncte de atracție ale curții mele și anume: coșul de nuiele cu două berze și leagănul, ambele făcute de soțul meu Mihai. Mai ales copii sunt cei atrași de aceste lucruri; unii chiar cred că aceasta este barza care i-a adus. Eu glumesc cu ei și le spun să pună o scrisoare în coșul berzei dacă mai vor o surioară sau un frățior. Ambele obiecte sunt după idei ale soțului meu, iar mie mi-au plăcut și le-am pus în grădină. Berzele sunt de-a dreptul impresionante, multă lume a venit să le vadă de aproape, fiind atât de bine realizate, încât par a fi reale, mai ales de la oarecare distanță. Mulți nu-și puteau da seama din ce sunt făcute. Și aici iscusința și priceperea soțului meu și-a pus amprenta. Din lemn de răchită, a cioplit și a dat forma berzei celei mari, iar eu am colorat-o cu vopsea neagră și albă, iar pentru cioc și picioare am folosit vopsea lavabilă oranj. În coșul de nuiele de la o damigeană am pus fân (iarbă uscată) și un pietroi rotund alături de barză. După o lună am scos pietroiul din cuib iar soțul meu a făcut și puiul de barză. Coșul l-am fixat pe o buturugă, am plantat o tufă de iarbă pătată alături și arată foarte bine, după cum puteți vedea și în fotografie. Inițial voiam un leagăn din cornier, însă soțul meu a ținut morțiș să-l facă din lemn, din două motive: unul, să nu se lovească cei mici din greșeală, fierul fiind mai dur și al doilea motiv, nu s-ar fi potrivit cu stilul rustic pe care noi l-am adoptat în curtea noastră. Din cinci căpriori de brad (cam 3 m lungime), 6 metri de lanț zincat și câteva nuiele de tei, cu multă imaginție și pricepere soțul meu a realizat leagănul. Ca să-i dăm un aer mai rustic i-am făcut acoperiș din stuf, iar în leagăn am așternut un covor țesut de bunica soțului, din lână naturală și două pernuțe asortate care se potrivesc de minune. Am așezat ghivece cu petunii de-o parte și de alta a leagănului, am plantat răsaduri din floarea numită „ochii Suzanei“ sau „Suzana cu ochi negri“ (Thunbergia) care a crescut foarte frumos, acoperind unul din brațele de susținere. Tot din nuiele, date cu baiț și lac, soțul mi-a făcut un suport pe care am ridicat caprifoiul roz. Seamănă cu o coromâslă (cobiliță), o nuia pe care duceau femeile pe vremuri căldări cu apă. Eu am pus două ghivece cu petunii în locul căldărilor. Vă doresc multă sănătate și putere de muncă, redacției cât și cititorilor acestei minunate reviste. Alina-Ionela Amărioare, sat Draxini, jud. Botoșani Distribuie articolul pe: