www.pixabay.com Dragă cititorule, Acceptăm uneori anumite situaţii din viaţa noastră sau modul în care suntem trataţi de diverse entităţi, fie că este vorba despre autorităţi, justiţie, furnizorii de servicii sau produse ori de angajatori. Aceasta se întâmplă de cele mai multe ori pentru că nu suntem conştienţi de drepturile pe care le avem şi nu considerăm că „merităm” mai mult. Fiecare ţară are legislaţia sa, Uniunea Europeană are legile sale care protejează drepturile cetăţenilor din UE, indiferent de ţara de origine, dar există ceva deasupra acestor entităţi: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care se aplică oamenilor de pe Pământ şi în spiritul căreia se fac acţiuni de conştientizare, educaţie, ajutor umanitar etc. Iată care sunt, pe scurt, cele 30 de articole ale Declaraţiei adoptate de Naţiunile Unite pe 10 decembrie 1948, la Paris şi tradusă în peste 500 de limbi. Libertate şi egalitate între toţi oamenii. Drepturile omului sunt accesibile oricui, indiferent de religie, origine, naţionalitate, rasă, culoare sau sex. Viaţă, libertate şi siguranţă personală. Nimeni nu va fi ţinut drept sclav. Nimeni nu va fi torturat, umilit sau pedepsit în mod degradant. Toţi oamenii trebuie recunoscuţi ca persoane în faţa legii. Oamenii sunt egali în faţa legii. Oricine are dreptul la asistenţă legală în cazul în care drepturile sale au fost violate. Nimeni nu va fi reţinut de Poliţie fără motiv întemeiat. Dreptul la un proces drept şi public. Orice persoană condamnată este presupusă nevinovată până la proba contrarie. Viaţă privată. Dreptul de a te muta şi a locui oriunde în ţara ta şi dreptul de a ieşi din ţară şi a te întoarce când doreşti. Dreptul la azil şi protecţie faţă de persecuţie. Naţionalitate şi apartenenţă la un stat. Dreptul la căsătorie şi familie pentru toţi adulţii, indiferent de sex, rasă, naţionalitate sau religie. Proprietate personală şi în asociere cu alţii. Libertatea de religie, filozofie şi conştiinţă. Libertatea de a-ţi schimba religia sau credinţa şi de a o manifesta fie personal, fie împreună cu alţii. Liberă exprimare a opiniilor, atâta timp cât nu încalcă libertatea altor persoane. Adunare paşnică (proteste non-violente). Participarea în guvernarea propriei ţări, direct sau prin reprezentanţi aleşi de bună voie. Securitate socială. Dreptul la muncă, salarizare justă şi egală, fără discriminare, şi organizare în sindicate. Odihnă şi relaxare, inclusiv concediu plătit. Sănătate, bunăstare, servicii sociale. Educaţie gratuită şi obligatorie cel puţin în primii 4 ani. Participare la viaţa culturală şi artistică a comunităţii. Ordine socială şi internaţională pentru protecţia acestor drepturi. Responsabilităţi şi drepturi în fiecare comunitate, care nu pot contrazice principiile Naţionilor Unite. Aceste drepturi sunt garantate şi non-negociabile. Text: Cătălina Vieru Foto: www.pixabay.com Distribuie articolul pe: