Corina Maria David Dragi cititori, Continuăm cu instrucţiunile de creare a unei ii tradiţionale, începute aici. Am mai avut nevoie de un centimetru de croitorie, o coală pentru un şablon plus o altă hârtie pe care să schiţez cum voi tăia. Mi-am notat, de asemenea, măsurile şi lungimile corespunzătoare, alegând-o pe cea potrivită mie. Astfel, dacă vă hotărâţi să vă faceţi propria ie, uitaţi măsurile potrivite: Mărimea Circumferinţa Lungimea S 36-38 110 cm 55 cm M 40-42 120 cm 60 cm L 44-46 130 cm 65 cm XL 48-50 140 cm 70 cm După ce mi-am ales mărimea corespunzătoare şi m-am măsurat pentru un plus de siguranţă, am trecut la treabă. Am întins materialul şi am schiţat din priviri două pătrate, sus pe material, reprezentând faţa şi spatele, şi două pătrate jos fiind mânecile. Am avut grijă să las şi 3 cm pentru tiv. Am tras câte un fir pe unde urma să tai, mai întâi ca linie despărţitoare dintre pătratele de sus şi cele de jos, am luat foarfeca şi am tăiat rugându-mă să nu greşesc! Au urmat şi celelalte tăieturi făcute la fel. De jur împrejurul bucăţilor de material am făcut un tiv, însăilând cu aţă de altă culoare. Nu am fost hotărâtă de la început în ce priveşte lungimea mânecii şi am tăiat-o în lungime mai târziu când a fost posibilă prima probă. Ca să nu munciţi dublu ca mine, măsuraţi de deasupra umărului, la baza gâtului, până unde vreţi lungimea şi tăiaţi de la bun început. Nu-i problemă că am rămas cu două bucăţele, deoarece deja ştiu în ce le voi transforma! Următorul pas a fost să scotocesc în cutia cu amintiri a gândurilor, nemaiştiind cum se fac găurelele, ajurul cum se spune. Eu uitasem, dar mâinile mele nu. Cum au avut acul în mână, au şi început să mă conducă printre firele subţiri aproape ca pânza de păianjen. Ajurul, nu numai că înfrumuseţa bucata de material, ci făcea în acelaşi timp tivul delicat. În partea de jos a iei şi tot în partea de jos a mânecilor am făcut găurele duble, în rest-simple. După ce tivurile au fost gata, am trecut la pasul următor: alegerea modelului. Această parte a fost cea mai grea! Am început cu ceva mai simplu pentru siguranța reușitei. Am măsurat să aflu exact jumătatea pieptului, am însăilat cu ață colorată, să mă ghideze mai ușor, apoi am făcut partea din centru a modelului pe ie, numărând fir cu fir la fiecare musculiță, distanța dintre flori pe fiecare latură, fiecare șir și așa mai departe. Este migălos, dar necesar pentru un rezultat satisfăcător. Am avut grijă să las câțiva cm în partea de sus a pieptului chiar pe mijloc unde mai târziu am tăiat și tivit. Am făcut musculițele, X-urile pe înțelesul celor străini de acest meșteșug, luând câte 4 fire. Deci 4×4. După ce fața a fost gata, am trecut la mâneci. Am făcut un tipar de 17 cm cu 6 cm, ușor curbat la unul dintre colțuri. Cu ajutorul lui am decupat pe cele două laturi de sus ale mânecii, decupaj ce vine la subraț. Din restul tăiat am făcut două pătrățele sau pave – aceasta fiind denumirea exactă, pe care le-am cusut la îmbinarea dintre față, spate și mânecă. Pe mâneci am cusut doar un șirag din model, dar puteți face cât doriți. Toate părțile fiind gata, am trecut la asamblare. Totul vine de la sine, nefiind dificil acest capitol. Am prins din cm în cm cu fir colorat. La gât am făcut un model creț numit „burta vacii”. Din bobină albă am meșterit și 6 ciucurași plus șnurul care strânge mânecile și partea de sus a iei. Șnurul l-am băgat la gât până să încrețesc. Și prima mea ie este gata! O ie făcută în amintirea bunicii mele, o ie care pentru mine nu este doar un obiect vestimentar, ci este o poveste cu amintiri plăcute, este bucuria că o pot purta cu mândrie ducând mai departe nu numai modelele culese de ea, ci și tradiția noastră românească deosebită! Sper ca măcar o cititoare să pornească pe drumul primei ei ii. Sunt convinsă că dacă urmărește pașii din acest material va reuși cu siguranță să realizeze o ie unică, o ie a mâinilor ei, o operă neprețuită!! Distribuie articolul pe: