Atunci când spunem Maramureș, ne gândim invariabil la bisericile de lemn ce străpung cerul, la Cimitirul de la Săpânța, la porțile maramureșene masive și impunătoare sau la Gheorghe Turda. Stilul arhitectonic maramureșean are în centru lemnul, care, prin lucru manual, capătă formă și prinde viață: gardurile, podeţele, laviţe, lăzi, dulapuri, scaune, leagăne, mese, paretare, dulapuri-colţare, lingurare, blidare şi cuiere pentru ulcioare, nelipsite în orice casă. Citeste si: Proiecte de case mici la tara Pentru case, lemnul este folosit sub formă de bârne lungi, așezate orizontal; aceste bârne erau rotunjite în trecut, în prezent se cioplesc pe cele patru muchii. În Maramureș există două zone, dacă privim din punctul de vedere al esențelor folosite pentru construcția caselor: zona Iza, Cosau și Mara unde se folosește stejarul și zona Iza-Borsa, unde predominant este lemnul de brad. Decorațiunile caselor se realizează prin cioplire și dăltuire, aceste procedee dând aerul specific de Maramureș. Consolele ferestrelor, intrările în grajduri sau ramele ușilor sunt bogat ornamentate cu motive scoase în relief, puternic evidențiate. De-a lungul timpului, Maramureșul a fost sub ocupație austriacă, ocupație ce a lăsat importante influențe arhitecturale, ale sistemului administrativ sau al stilului de viață. În aceeași perioadă au început să apară și faimoasele porți de lemn maiestuoase și impunătoare. Din stejar, cu acoperiș de șindrilă, înclinat de ambele părți, construită din stâlpi și fruntar, au devenit în timp simbolul Maramureșului. Etapele construcției unei astfel de porți maramureșene erau marcate de credințe și obiceiuri, astfel că stejarul din care urma să se cioplească poarta se tăia numai în nopți cu lună plină, pentru a proteja casa de spiritele rele, transportul se făcea doar marți, joi sau sâmbătă, sub pragul porții se îngropau monede sau tămâie pentru a feri casa de molime, și pe poartă în sine se ciopleau numeroase simboluri protectoare și aducătoare de noroc. Citeste si: Proiecte de case fara etaj cu 3 dormitoare Funia, ca motiv tradițional cioplit pe poartă reprezintă de fapt o spirală ce simbolizează legătură dintre cer și pământ, nodurile funiei sunt elemente simbolice chiar precreștine, reprezentând soarele, rozeta este de asemenea un simbol solar, un izvor hrănitor și protector de lumină, de căldură, care întreține viața. Copacul vieții simbolizează viața fără moarte, și rodnicia infinită iar șerpii, în credințele străvechi erau păzitori ai gospodăriei. Figurile antropomorfe feresc gospodăria de duhuri rele și de ceasuri rele și inspiră oamenii la rugăciune și la conectare cu Dumnezeu. Cocoșul simboliza în vechime sufletul omului, iar păsările sunt deseori prezente în sculpturile porților maramureșene, simbolizând viața și libertatea. Un obicei frumos și interesant este cel al „sărcinerului”, al copacului cu oale din curte. În vechime, se agățau oalele cu lapte într-un trunchi al unui copac uscat, pentru a se prinde mai repede laptele, sau ca oalele proaspăt făcute să se usuce la soare. Iarna, maramureșenii agățau oalele cu lapte în copac pentru a distruge înghețul bacteriile ce împiedică laptele să se prindă. Cu timpul, acest obicei simplu s-a transformat în competiție, și a căpătat și un sens nou. Oamenii care au în vârful copacului din curte o oală roșie au o fată de măritat, cu zestre bună. Citeste si: Modele de case pentru 2 familii Pentru a-ți construi o casă în stil maramureșean, cel mai bine este să apelezi la meșterii locali, ce cunosc cu sfințenie detaliile și care păstrează meșteșugul de generații. Sursa foto: Guliver/Thinkstock Echipa Casa si Gradina.ro Distribuie articolul pe: