Cristi Niculescu Dragi cititori, Patru muzee, fundații culturale și case memoriale într-un oraș cu doar 12.000 de locuitori, aproape șapte secole de atestare istorică a Jimboliei și un pionierat remarcabil în medicină, presă scrisă și artă, confirmă încă o dată scepticilor adevărul sintagmei „Banatu-i fruntea”. Oraș de graniță, populat masiv cu germani la mijlocul secolului al XVIII-lea, Jimbolia s-a dezvoltat sub influență șvabă timp de 200 de ani, păstrând și azi farmecul aparte, specific zonei de vest a țării. Asemenea majorității zonelor influențate de stilul arhitectural săsesc, și în Jimbolia, casele stau lipite una lângă alta și poartă lângă poartă, ascunzând privirii spațioasele grădini și curți interioare. Dincolo de intrarea cu arcadă totul pare mai aerisit, iar acea aglomerare de ziduri de la șosea dispare, făcând loc unor generoase spații deschise. Grădina ce urma să o vizităm aparținea grădiniței din localitate, fiind situată în spatele centrului educativ. Pe o suprafață de aproape 1.100 mp, se aflau 200 de specii de plante, indicate prin plăcuțe cu denumirea în latină. Am ajuns aici, grație invitației făcute revistei Practic Idei de către doamna profesoară Tatiana Siminiuc, o împătimită iubitoare a florilor și a tuturor plantelor, în general. Gazda noastră s-a recomandat drept profesoară de educație fizică și sport și coordonatoarea Cercului de Dans Modern din cadrul Clubului Copiilor Jimbolia. Atracția pentru grădinărit a îndemnat-o, în urmă cu 4-5 ani, să pună bazele acestei mini-grădini botanice, așa cum îi place să o numească (http://minigradinabotanicajimbolia.blogspot.ro/). Propunerea a aparținut unei prietene, care cunoștea pasiunea Tatianei Siminiuc, iar ideea a început să prindă contur. Grădina de acasă devenise prea mică, iar mama i se plângea mereu de lipsa spațiului, cauzată de numeroasele flori. Astfel că a demarat un proiect educațional local în colaborare cu grădinița din localitate. Printre țintele strategice s-a numărat necesitatea creării unei oaze de verdeață în oraș, a unui material natural de studiu pentru activitățile de cunoașterea mediului în unitățile școlare, implicând copii în descoperirea influențelor mediului asupra organismului uman și protejarea mediului. Obiectivele parteneriatului au urmărit ca și cei mici să-și însușească cunoștințe privitoare la rolul vegetației și al viețuitoarelor, să cunoască relația om-natură și utilitatea plantelor în viața omului, conștientizând contribuția lor la crearea acelui mediu. Astfel, Tatiana a început să aducă plante din Germania, Ungaria, Serbia și Grecia, a realizat schimburi de flori cu alte persoane, a investit bani proprii, atâția câți a avut și unde s-a putut, dar mai ales, a beneficiat de suportul prietenilor și de ajutorul constant al cumnatului Titi și al celor doi nepoți. Doamna inginer agronom Elena Munteanu, prietenă cu Tatiana Siminiuc de peste 20 de ani a fost consultantul permanent în probleme fitosanitare. Adriana și Anișoara, prietene de nădejde și colege în Asociația Amicii Rozelor din România și-au oferit, de asemenea, suportul. Asociația Amicii Rozelor este o organizație civilă, nonguvernamentală, apolitică și cu caracter nonprofit, având ca scop principal al activității sale răspândirea cunoștințelor legate de toate aspectele ce țin de cultivarea trandafirilor (http://www.amicii-rozelor.ro/). Cristi Niculescu Toate plăcuțele cu denumirile plantelor din grădină sunt în limba latină, iar referitor la acest lucru, gazda noastră ne-a declarat: „Știu toate denumirile plantelor în latină și îmi este mai ușor așa, deoarece, atunci când plec în străinătate, le numesc în latină și ceilalți știu imediat despre ce este vorba. Am cărți despre plante, fiindcă le prefer internetului, dar mai consult și mediul virtual. Am rămas surprinsă să observ, însă, persoane adulte care nu au cunoscut niște flori comune sau fete de 16 ani care confundau cartoful cu fasolea…” Timpul petrecut în grădină este unul constant, iar media pe o săptămână este de trei ore zilnic, deși poate nu ajunge aici în fiecare zi. Apa pentru stropit plantele o ia din grădiniță, iar furtunul l-a primit de la primar, fiindcă până în urmă cu doi ani stropea cu gălețile. Dăunătorii sunt din toate tipurile, începând cu musculița albă de seră și până la omida păroasă. Dacă deține două fire din aceeași plantă, le plantează pe fiecare într-un loc diferit, pentru a observa unde se adaptează mai rapid. Tatiana cunoaște revista Practic Idei de mult timp, deși nu o cumpără decât de vreo doi ani, însă o consideră foarte folositoare, deoarece cititorii adaptează plantele la temperaturile locale și la pământul fiecărei zone în parte. Revistele străine sunt foarte frumoase, dar nu se potrivesc realităților climaterice autohtone. Dintre rubrici apreciază cel mai mult „Vacanța mea”, fiindcă, deși nu poate ajunge în anumite locuri, are ocazia de a le „vedea” prin ochii altcuiva. În produsele prezentate în revistă are încredere, deoarece știe că au fost testate și de alți cititori. În viitor, toți cei implicați în acest proiect, dar mai ales Tatiana Siminiuc, vor căuta să promoveze micuța grădină botanică, pentru a-și face prieteni în țară și pentru a realiza schimb de material floricol, dar mai ales pentru a realiza un material didactic dedicat preșcolarilor și școlarilor din oraș, cât și copiilor din localitățile învecinate. Foto și text: Cristian Niculescu Distribuie articolul pe: