Ştiai că …

Ştiai că lumea și istoria plantelor sunt pline de secrete? Hai să vezi ce lucruri interesante am descoperit doar despre piper, andive sau ciclame!

Ştiai că în Antichitate un gram de piper valora cât un gram de aur?

Piperul este o plantă originară din sudul Indiei, fiind folosită la gătit cu cel puţin 2000 de ani î.Hr. Dar aceasta nu a fost singura sa întrebuinţare – piperul a fost și este întrebuințat ca plantă medicinală, iar datorită valorii sale, a fost folosit chiar și ca monedă de schimb.

Boabe de piper negru au fost întrebuințate și în cadrul ritualurilor religioase din cele mai vechi timpuri, fiind găsite în nările lui Ramses al II-lea, puse în urma ritualului de îmbălsămare.

Interesul crescut pentru comerţul cu piper a influenţat deschiderea unei rute maritime între Europa şi India şi, în consecinţă, colonizarea acestei ţări, dar şi descoperirea şi colonizarea Americii.

Citește și Bonsai, arta arborilor miniaturali

Diferitele tipuri de piper provin de pe una şi aceeaşi plantă. Boabele de piper negru sunt obţinute din fructele încă necoapte, fierte în apă şi lăsate să se usuce la soare. Piperul alb reprezintă doar sămânţa spălată de pe care fructul foarte copt a fost curăţat. Atât boabele de piper verde, cât şi cele de piper roşu sau roz sunt obţinute prin aceleaşi metode: sunt tratate cu diverse substanţe, sunt uscate prin îngheţare sau sunt conservate în oţet pentru a le păstra culoarea. Singura diferenţă este că boabele verzi sunt culese înainte de a se coace, iar cele roşii, după ce s-au copt.

Ştiai că andivele cresc la întuneric?

Andivele fac parte din genul Cichorium, fiind înrudite îndeaproape cu cicoarea, acea floare de câmp de culoare bleu sau lila din ale cărei rădăcini, coapte şi măcinate, se obţine un substitut pentru cafea.

Citește și Cum îngrijim lalelele?

Tehnica cultivării andivelor a fost descoperită accidental prin 1830, în Belgia, de către un fermier. Întorcându-se de la război, acesta a descoperit că rădăcinile de cicoare pe care le depozitase pentru a face cafea au dezvoltat nişte căpăţâni de frunze scurte, alb-gălbui, fragede şi amărui la gust. Entuziasmaţi de descoperirea unei noi legume în sezonul rece, fermierii belgieni au extins cultura andivelor în toată ţara.

În prezent, cea mai importantă ţară producătoare de andive este Franţa.

Andivele sunt crescute la întuneric, pentru a preveni înverzirea şi desfacerea frunzelor. De asemenea, lumina provoacă dezvoltarea un gust mai amar al mugurelui.

Adesea, pentru a le păstra gustul proaspăt şi aroma delicată, andivele sunt transportate şi comercializate fiind învelite într-o hârtie albastră.

Ştiai că ciclamele dorm vara?

Originare din zona Mediteranei, ciclamele sunt plante perene care prezintă o caracteristică foarte rară în rândul plantelor: dorm vara! Mai precis, în cazul acestor flori, perioada de repaus prin care cele mai multe plante trec în timpul iernii are loc în sezonul estival. Ciclamele încolţesc din nou la sfârşitul verii, toamna îşi etalează florile, iar la începutul iernii apar şi frunzele. Acestea se vor usca din nou în timpul perioadelor calde, pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare.

Citește și Orhideele, soluţii pentru probleme frecvente

Unii botanişti cred că petele de pe frunze reprezintă un camuflaj natural care protejează planta împotriva animalelor erbivore. Acest lucru nu împiedică însă ca frunzele să fie consumate de omizi, constituind hrana preferată a larvelor de fluturi Lepidoptera.

În natură, seminţele ciclamelor sunt răspândite de furnici, care consumă fructele lipicioase şi aruncă seminţele – astfel, în decursul unui singur an, de la o singură plantă pot apărea pui în toată grădina.

Există specii de ciclame care pot fi cultivate şi în grădină, fiind rezistente la ger. Cea mai rezistentă dintre ele este C. hederifolium, care tolerează şi temperaturi de -25ºC dacă este acoperită de zăpadă.

Citește și Clopoţeii şi lăcrămioarele, în dar de primăvară