Viata moderna in coliba

Viata moderna in coliba – Vitalitate și cultură arhaică

Materialele primare, formele sinusoidale şi simplitatea au devenit un slogan atunci când vine vorba de amenajările interioare moderne, dar implementate într-un sistem de construcţie pe principii neolitice, la prima vedere pare o ciudăţenie. Cristian Lascu, cel care a transpus în realitate această idee de locuinţă inspirată de casa neolitică, ne demonstrează contrariul – Cultura Cucuteni rămâne sustenabilă!

„My home is my castle…, declară englezii – Coliba mea este castelul meu, pot spune eu.”

„Acum șase mii de ani, pe teritoriul de astăzi al României, Republicii Moldova și al Ucrainei, au trăit oamenii de Cucuteni. Aveau o viață rudimentară și locuiau în case din pământ, acoperite cu paie. Nu inventaseră roata și nici altceva notabil, dar arta lor era complexă, frumoasă, inspirând liniște, echilibru, împăcare cu natura. Hai să vedem cum această cultură s-a reînfiripat într-un sat din județul Giurgiu, în viziunea renumitului speolog, timp de 12 ani redactor-șef al National Geographic România, Cristian Lascu. Despre viața în coliba neolitică vă povestește în continuare chiar el.

Locuința mea de vară e la țară… și de iarnă.

Coliba-bordei nu a apărut din senin, ci e parte dintr-un proiect năstrușnic pe care l-am început în urmă cu 15 ani. Atunci am decis să părăsesc marele oraș. După căutări am găsit ce doream: căsuță modestă, dar prietenoasă, într-o curte foarte mare, vecină cu un câmp. Pe ulițele satului cireada de vaci înălța nori de colb, mirosea a fân și a bălegar, răsunau talăngi și lătrături de câini. Mi-am pus computerul în priză, am desfăcut sacul de dormit… și iată-mă mutat. Noaptea stelele îmi fac cu ochiul, grădina răsună de țârâit de greieri și strigăt de bufnițe.

Orașul a venit după mine.

Între timp, satul meu s-a mai transformat. Drumul s-a asfaltat, pe multe terenuri cu grădini au crescut case precum ciupercile. Cam toate după același tipic: patru pereți din beton și BCA, un acoperiș în două ape, ferestre pătrățoase de termopan. Puneți un copil de cinci ani să deseneze o casă și aveți un proiect mai interesant. Când chestia asta este și un P+2, +3, rezultă niște bastilii deprimante. Moștenisem în curte niște magazii din tablă ruginite și deloc arătoase. Le-am desființat, dar trebuia să le înlocuiesc cu ceva. Și așa a încolțit gândul. Când lemnul de foc a venit debitat sub formă de trunchiuri voinice de salcâm și stejar, eu le-am pus la uscat. Am colectat blăni groase de brad, bolovani de râu, plăci sparte de gresie naturală.

Citește și Casa tradițională românească

Apoi au venit prietenii speologi.

Dragoș a desenat o schiță, Viorel, Teodor și Mihai, bihoreni hotărâți, parcă născuți cu drujba-n brațe, au făcut un schelet de rezistență, din copaci fundați pe plăci de piatră și ancorați de bolovani de calcar. Un dren de pietriș a înlocuit soluția aparent complicată a hidroizolației.

Următorii au fost pereții, făcuți agale de consăteanul Vasile, din chirpici.

Paiele au fost amestecate cu argila excavată din subsol, cu puțin adaos de var. Nu s-a folosit ciment și, în general, concesiile făcute materialelor netradiționale sunt minore. Deși de dimensiuni modeste, coliba poate îndeplini unele funcțiuni utilitare: anexă viticolă și refugiu pentru prieteni care nu mai pot pleca seara în siguranță cu mașina.

În încăperea de deasupra solului, care este foarte luminoasă, se poate lucra. Partea de bordei, tamponată termic de pământ, este climatizată natural, vara și iarna. Cât e de îndârjit gerul, acolo nu îngheață. Cât de mare canicula, acolo pui o bluză pe tine. Nu știu cât de antiseismic e acest bordei, nu am avut ocazia să aflu, dar dacă e să vină vreun Richter de 7,2, acolo mi-aș dori să-l petrec. Antiatomic nu e, căci e acoperit cu trestii și nuiele, dar ca buncăr anti-manele poate fi perfect.

Urechea țărânii, Șurubul Universului

Funcția decorativă și culturală este foarte importantă și se datorează artistei Cristina Georgescu, restaurator la Institutul de Arheologie. Ea a făcut din colibă o operă de artă, un mic muzeu de măiestrie preistorică, împodobind-o cu desene preluate aidoma din grafica ceramicii de Cucuteni, bazată pe spirale, desene zoomorfe și antropomorfe.

Pentru a rezista intemperiilor, decorarea exterioară a fost realizată prin tehnica sgrafitto. Pe o tencuială făcută dintr-un amestec de var cu brânză și pigment ocru (prin care rezultă cazeină dură, insolubilă și roșcată) a aplicat un strat de cazeină albă, în care a gravat prin degajare cu spatula când era încă moale. A pictat cu alte modele și interiorul.

Puneți Arta de cucuteni pe coliba în care predomină formele moi, unde melcul acoperișului se înșurubează în beciul de pământ și înțelegeți de ce, stând în jurul buturugii de stejar, Masa Tăcerii din bordei, aveți percepția unei discrete comunicări cu timpul, cu pământul.”

Citește și Proiecte de case din lemn rotund

Producție și foto: Mihaela Radu

Articol apărut în revista Casa și grădina