Dragă redacție, În prima zi de joi din lună sunt prezentă la chioşcul de ziare de lângă bloc şi îmi cumpăr revista. De data aceasta vă scriu cu mare plăcere şi cu amintiri frumoase despre două plante pe care cunosc încă din copilărie: moțul curcanului (amaranthus) și creasta cocoșului (celosia). Îmi aduc aminte și acum că era grădinița casei noastre înroşită dimineața de aceste flori şi ne jucam frecând florile între palme. Mama nu ne certa pentru aceasta, nefiind interesată să le păstreze fiindcă odată uscată floarea, semințele curgeau şi le împrăştia vântul pe pământ. Moțul curcanului (Amaranthus caudatus) este o plantă erbacee, care crește sub formă de tufă şi poate ajunge până la 1,3 m înălțime şi 50 cm diametru dacă are condiții bune de dezvoltare. Se mai numeşte şi trompa elefantului, planta fântână ori haina lui Iosif. Preferă locuri însorite ori cu semiumbră, cu sol reavăn. Se udă cu moderație. În genul Amaranthus sunt înregistrate peste 50 de specii, la unele frunzele şi semințele sunt comestibile (de unde şi alte denumiri populare de spanac chinezesc) fiind o adevărată sursă de hrană în India şi America de Sud. În acele zone deseori sunt consumate frunzele tinere întocmai ca şi spanacul sau ștevia, chiar și semințele sunt hrănitoare, folosindu-se în alimentație. Tulpina este suculentă, de culoare verde sau roşie. Frunzele pot fi ovale, ascuțite la vârf, lanceolate. Florile sunt elementul decorativ cel mai atrăgător! Sunt mici, de culoare roşie, mov-vişiniu sau galbene grupate în ciorchini mari prelungi, ciucuri care se revarsă în cascadă. Cele de culoare roşie arată exact ca un moț de curcan. Preparatul pe bază de amarant este întâlnit în magazinele naturiste şi are proprietăți antiseptice, antinflamatorii la nivelul gastro-intestinal, în plus favorizează digestia. A doua floare care îmi amintește de copilărie se numeşte creasta cocoşului. I s-a dat acest nume datorită aspectului, ce aminteşte de creasta semeață a cocoşului. Este rudă cu amarantul, făcând parte din aceeaşi familie. Celosia cuprinde mai multe specii, cele mai cunoscute fiind: cristata cu flori în evantai şi plumosa, viu colorată, la care, în funcție de lumina primită, culoarea devine tot mai vie. Preferă lumina puternică şi udarea să fie cât mai rară. Se înmulțește prin semințe, în sol drenat. Ambele plante prezentate sunt deosebite, minunate, pline de veselie și le avem înflorite până în noiembrie. Culoarea, textura bogată şi dimensiunile florilor se armonizează foarte bine cu celelalte flori de toamnă, așa că plantați-le și voi. Mult succes! Sper că v-am convins să o adoptați în grădina voastră, pentru că merită. Numai bine tuturor! Text: Maria Iosip, Galați Foto: www.pixabay.com Distribuie articolul pe: