Orice proprietate trebuie împrejmuită cumva, iar tipul de gard ales este bine să fie unul care să se întrețină ușor și fără mari cheltuieli. Stilul potrivit Felul în care asiguri împrejmuirea terenului spune multe despre proprietar, ca și locuința, despre gusturile, posibilitățile financiare și nevoia de securitate a familiei. De aceea se cere multă atenție la opțiunile făcute în acest sens. Gardul trebuie să se armonizeze cu stilul casei și al curții din jurul acesteia, să delimiteze clar spațiul, să permită locatarilor intimitatea pe care și-o doresc, și să reziste în timp, fără prea multe intervenții. În funcție de importanța și caracteristicile spațiului îngrădit, alegi tipul de gard. Pentru o casă la țară, o casă de vacanță în stil rustic, sau doar o parte a curții pe care vrei să o ferești de privirile musafirilor într-un mod discret, poți folosi împletituri din nuiele, rogojini din stuf ori răchită sau plasă de sârmă dublată de gard viu ori plante cățărătoare ca vița de Canada, volbura, clematita. Gardurile verzi solicită puțină atenție la îngrijirea plantelor (la udat, curățat de buruieni etc.), dar ai avantajul că sunt de real folos în spațiile mici și în plus, în fiecare an poți schimba speciile folosite, astfel încât să te bucuri de alte culori de flori. Dar poți opta și pentru plante ce rămân verzi și iarna, ca buxusul, iedera. Pentru nuiele este suficient să fixezi direct în pământ din loc în loc, la distanțe egale, țăruși, între care să împletești nuielele după modelul dorit. Dacă vrei să delimitezi doar vizual o zonă a grădinii, ca un rond, o alee, un asemenea gărduț de 30-40 cm înălțime poate fi o soluție ieftină și de efect. Desigur, dacă nu te descurci singur la realizare, există și posibilitatea să cumperi panouri gata împletite de la magazinele de bricolaj, urmând ca tu doar să le amplasezi la locul potrivit. Rogojinile și plasa de sârmă se prind pe țăruși sau țevi metalice ancorate în sol. Materialele uzuale pentru garduri Cele mai des întâlnite garduri sunt cele din scândură, fier, zidărie sau beton turnat, folosite singure, combinate între ele sau cu alte materiale. Lemnul este ceva mai ieftin, dar necesită reînnoirea protecției cu ulei ars, lazură, lac sau vopsea la câțiva ani. Și fierul trebuie vopsit periodic, dar este rezistent. Fierul forjat a fost multă vreme la modă și a reintrat în atenția proprietarilor de case de când au fost importate și unelte care permit prelucrarea barelor metalice la rece, aspectul fiind însă similar cu barele forjate. În cazul fierului, umiditatea, dacă nu este ținută la respect de la bun început cu straturi anticorozive, produce pagube importante. Când apar urme de rugină, acestea se îndepărtează prin frecare cu peria de sârmă (bine e să o montezi la bormașină ca să ai spor), cu șmirghel, iar după desprăfuire se tratează fierul cu soluții care împiedică răspândirea oxidării, apoi se aplică un strat de grund pentru metal și 1-2 straturi de vopsea protectoare. Aceleași măsuri se impun și în cazul gardurilor din panouri de tablă. Din cauza umidității sporite de la nivelul solului, gardurile metalice este bine să se construiască pe o bordură de beton sau un brâu de zidărie. Astfel, durata lor de viață sporește considerabil. Totodată, fiindcă barele de fier nu asigură suficientă intimitate spațiului din curte, structura metalică este adesea dublată cu plăci de policarbonat transparent. Zidăria (din piatră, bolțari, BCA sau cărămidă) a fost preferată mulți ani pentru îngrădiri, datorită rezistenței mari în timp. Nu este tocmai ieftin să-ți faci un gard zidit, dar dacă folosești în principal piatră de râu scapi mai ușor. Fixarea stâlpilor în beton necesită o atenție sporită, altfel, din cauza ciclurilor îngheț-dezgheț, calupul de beton poate să iasă treptat din pământ, de aceea trebuie ceva atenție la forma gropii care se sapă pentru turnarea betonului. Ca variantă la tencuire există posibilitatea placării cu piatră, cu gresie de exterior, rezistentă la îngheț, sau imprimarea în beton de modele, cu matrițe din silicon, care să imite diverse tipuri de piatră, cărămidă. Pentru protecție la precipitații, în partea superioară se montează un rând de țiglă înclinată ca să permită scurgerea apei. Pentru stâlpi se găsesc elemente speciale din ceramică, tip căciulă. Adesea, din cauza costurilor mari și din consi-derente estetice, se preferă zidăria la partea inferioară a îngrăditurii și la stâlpi, restul fiind completat cu lemn. La fundație și stâlpi se toarnă beton în cofraje unde a fost deja instalată armătura de oțel. Foarte trainice s-au dovedit gardurile din plăci de beton armat, gri sau colorat, care se pot comanda în diverse forme și dimensiuni, doar că fiind grele este ceva de lucru la ancorarea lor. Există și elemente turnate din beton, ca niște alveole care se suprapun și cu ajutorul cărora poți obține un gard înverzit. Structura este rezistentă, iar spațiile prevăzute în elementele constitutive se umplu cu pământ și flori scunde sau curgătoare, care aduc un strop de prospețime, de aceea se recomandă mai ales în curțile mici, unde este nevoie de extinderea vegetației pe verticală. La împrejmuirea unei suprafețe din grădină se pot folosi și stâlpișori din țeavă, ancorați în beton (turnat într-un cofraj și lăsat să se usuce liantul, fiecare stâlp având alveolă separată) și uniți apoi prin lanț de plastic sau metal. O variantă mai atractivă ca aspect, dar mai costisitoare în faza de achiziție o reprezintă gardurile din PVC tratat, ca să reziste la temperaturi scăzute și la acțiunea razelor ultraviolete. Murdăria obișnuită de pe ele se curăță cu apă sau, dacă e persistentă, cu o soluție din detergent de rufe, detergent lichid de vase și apă, iar petele, cu diluant și alcool industrial. Au avantajul că, spre deosebire de cele făcute din alte materiale, nu ruginesc, nu putrezesc, nu se decolorează, nu trebuie vopsite. Ai la dispoziție mai multe modele, la care înălțimea ajunge până la 1,8 m. Garanția este de 10 ani la varianta standard și peste 50 ani la produsele din varianta lux. Dacă vrei să te ocupi singur de montare, plătești mai puțin. Se găsesc o mulțime de variante, inclusiv pentru o bancă, o pergolă asortată sau chiar un foișor. Cu puțină imaginație, din lamelele de PVC sau aluminiu rămase de la jaluzelele orizontale scoase din uz poți confecționa o îngrăditură drăguță, simplă și ușor de întreținut; este suficient să fixezi lamelele cu piuneze de tapițerie pe niște stinghii înfipte între stâlpi. Cum prelungești viața gardului Pentru a prelungi viața gardului din lemn, taie scândura drept în partea superioară și protejeaz-o cu un profil de tablă zincată sub forma literei U, cu capetele în jos, astfel încât să îmbrace lemnul. Infiltrarea apei în barele de fier le deteriorează extrem de ușor, de aceea, dacă nu poți cumpăra elemente care să le protejeze, o soluție, mai ales în cazul celor de la stâlpi, care au diametru mai mare, este să le umpli cu beton. Ca să nu intre prea mult material, faci câte un cocoloș de hârtie mai groasă pe care-l îndeși în fiecare tub înainte de a turna betonul. E bine de știut că un gard înalt și opac te apără de ochi indiscreți, dar îți privează și grădina de soare. Un gard solid și ceva mai înalt se impune pe acea latură a curții de unde bate un vânt puternic predominant. Cum gardul din zidărie și cel din tablă sunt deseori anoste din cauza înălțimii mari și a aspectului, există varianta decorării lor prin pictare cu modele florale, geometrice sau chiar cu personaje din desene animate, dacă este vorba de o grădiniță ori numai de un colț de joacă pentru cei mici. Foto: www.pixabay.com Text: Monica Viericiu Distribuie articolul pe: