Izolația hidrofugă, adică împotriva infiltrării apei de la ploi ori a celei din pânza freatică în fundația casei, a zidurilor, băltirea ei în pivniță cu siguranță te va scuti de multe neplăceri, dacă o instalezi la timp. Această izolație se recomandă pentru fundații și pereții din subsol și este de două feluri: verticală, care împiedică infiltrarea laterală a apei din pământ, și orizontală (una pentru fundație, iar alta cu 30 de cm deasupra solului, de regulă sub planșeul subsolului). Pe suprafața verticală a pereților de la subsol realizezi izolarea cu bitum, carton asfaltat sau membrane bituminoase prin lipire la cald (topire sau flacără), iar la rece cu masticuri bituminoase aditive. La înnădiri, cartonul asfaltat se suprapune 10 cm cu bitum pentru a se asigura o îmbinare etanșă și rezistentă. De obicei, izolarea verticală o protejezi cu un perete de cărămidă de 1/2 (o cărămidă așezată pe lung) cu mortar de ciment adecvat. Atenție, dacă vrei să izolezi temelia casei deja construite, sapi doar pe lungimi mici, aplici sistemul ales și aduci pământul la loc, apoi continui lucrarea tot așa, cu pași mărunți, pentru a nu pune în pericol stabilitatea construcției. Cum aplici membrana hidroizolatoare Suprafața pe care vei monta materialul hidrofug poate fi plană sau înclinată, supraterană sau subterană, din metal, lemn sau beton. Aceasta trebuie să fie măturată și uscată, fără urme de apă, praf ori straturi deteriorate din protecția anterioară. Pe suprafața astfel pregătită, derulezi sulurile cu material hidroizolator în sensul scurgerii apei, respectând suprapunerea foliilor pe o lățime cuprinsă între 10 și 15 cm. Partea care trebuie îmbinată este netedă, nu este presărată cu ardezie (granule din rocă argiloasă), precum restul. Desfășori și potrivești fiecare sul în parte, lipind materialul la unul dintre capete, după care îl rulezi la loc. Membrana bituminoasă trebuie aplicată astfel încât partea de material protejată cu un strat de film termosudabil să fie îndreptată spre zona suport (de lipit). Porțiunea orientată în jos, împreună cu suprafața pe care aplici izolația trebuie încălzite cu arzătorul, până când filmul de plastic dispare, realizând astfel lipirea masei bituminoase cu suprafața de lipit. Arzătorul se reglează pentru a obține o topire uniformă, deoarece arderea cu flacără de nuanță roșie, fumegândă, provoacă degradarea membranei. În cazuri aparte, dacă lipirea la cald nu este suficientă, poți apela la fixarea mecanică, folosind cuie cu cap mare, plasate la 25-50 cm distanță între ele. Reține faptul că operațiunea de izolare se efectuează numai la temperaturi peste 5 grade Celsius, cu umiditate de maxim 80%, deci în zile fără precipitații sau ceață. Când lucrezi, trebuie să te afli întotdeauna pe porțiunea deja lipită. Pentru suprafețe cu înclinație maximă de 3 grade poate fi folosită aplicarea în independență a membranei hidro-izolatoare, procedeu care presupune lipirea cu flacără doar a suprafețelor de suprapunere. Aplicarea în semiaderență se practică pe suprafețe cu înclinație de maximum 22 de grade, printr-un procedeu de lipire în puncte, acoperind 50% din totalul suportului, procedeu care ușurează circulația și evacuarea aerului sau vaporilor de apă. Pentru toate suporturile cu înclinație mai mare de 40 de grade se utilizează aplicarea în aderență totală. În acest caz nu se recomandă membrane cu fibră de sticlă, deoarece nu asigură o alungire corespunzătoare. Dacă aplici mai multe straturi de membrane, se recomandă suprapunerea în cruce, iar pentru acoperișuri, în contrasensul pantei acestora. Foto: www.pixabay.com Text: Monica Viericiu Distribuie articolul pe: