Determinarea clasei energetice a unei locuințe este un proces esențial, devenind chiar obligatoriu în cazul vânzării sau închirierii. Totodată, cunoașterea nivelului de eficiență energetică al casei în care locuiești te poate ajuta să identifici soluții pentru îmbunătățirea izolației termice, sporirea confortului și reducerea costurilor la utilități. Așadar, să analizăm ce reprezintă clasa energetică, cum se determină și ce măsuri se pot lua pentru a o îmbunătăți. Ce este clasa energetică a unei case? Clasa energetică este un sistem de clasificare care evaluează consumul de energie al unei locuințe, similar cu etichetele energetice utilizate pentru electrocasnice. Aceasta se stabilește pe baza unor factori precum structura clădirii și eficiența sistemelor sale de încălzire și izolare. În esență, clasa energetică indică câtă energie este necesară pentru a menține condiții optime de locuit. Pentru a obține o estimare cât mai precisă, trebuie să se țină cont și de zona climatică în care se află imobilul. Importanța clasificării energetice Această clasificare este esențială nu doar pentru a înțelege cât consumă o locuință, ci și pentru a evalua impactul său asupra mediului. Din acest motiv, legislația impune certificarea energetică pentru anumite situații, cum ar fi: tranzacții imobiliare (vânzare sau închiriere); accesarea unor deduceri și reduceri fiscale; publicarea anunțurilor de vânzare sau închiriere. Scopul principal al acestei măsuri este reducerea risipei de energie, scăderea consumului de căldură și promovarea soluțiilor ecologice la nivel individual și colectiv. Cum sunt clasificate clasele energetice? Clasificarea energetică se face pe o scară de la G (cea mai slabă eficiență) până la A4 (cea mai performantă). Aceste niveluri sunt indicate prin litere, iar în cazul claselor superioare se folosesc și cifre pentru a diferenția nivelurile de eficiență energetică. Iată clasificarea completă: G – cea mai scăzută eficiență, consum ridicat; F, E, D – consum mare, dar posibilitate de îmbunătățire prin modernizări; C, B – eficiență bună, cu izolație și sisteme energetice moderne; A1, A2, A3, A4 – consum minim, cu tehnologii avansate și surse de energie regenerabilă. Indicele de performanță energetică (EPGL) Performanța energetică a unei clădiri este exprimată printr-un indice numit EPGL (consum de energie în kWh/mp pe an). Acest indice variază astfel: A4: ≤ 0,40 kWh/mp/an A3: 0,40 – 0,60 kWh/mp/an A2: 0,60 – 0,80 kWh/mp/an A1: 0,80 – 1,00 kWh/mp/an B: 1,00 – 1,20 kWh/mp/an C: 1,20 – 1,50 kWh/mp/an D: 1,50 – 2,00 kWh/mp/an E: 2,00 – 2,60 kWh/mp/an F: 2,60 – 3,50 kWh/mp/an G: > 3,50 kWh/mp/an Astfel, o casă din clasa A4 va avea un consum extrem de redus, în timp ce o casă din clasa G va necesita mult mai multă energie pentru a menține o temperatură confortabilă. Care este cea mai bună clasă energetică? Cele mai performante locuințe sunt cele din categoriile A1, A2, A3 și A4, care includ și așa-numitele „case pasive”. Acestea sunt proiectate pentru a minimiza consumul de energie printr-o combinație de izolație termică avansată, sisteme eficiente de încălzire și utilizarea energiei regenerabile. Pe de altă parte, clădirile din clasa G sunt cele mai ineficiente, necesitând costuri mari pentru încălzire și răcire din cauza materialelor slab izolante și a sistemelor de încălzire învechite. Caracteristicile principale ale fiecărei clase energetice Case din clasa A4 Pentru a fi încadrată în această clasă, o locuință trebuie să aibă: un sistem de încălzire și răcire extrem de eficient, eventual combinat cu panouri solare și fotovoltaice; izolație termică de înaltă performanță (strat termoizolant de 15-20 cm grosime); o structură antiseismică; utilizarea surselor regenerabile de energie, precum sisteme geotermale sau panouri solare pentru producerea apei calde. Case din clasa B Clădirile din această clasă au o izolație bună și un consum optimizat. Diferența față de clasa A constă în faptul că nu utilizează în mod obișnuit surse regenerabile de energie. Prin instalarea de panouri solare sau fotovoltaice, aceste locuințe pot trece la o clasă superioară. Case din clasa C Acestea includ locuințele dotate cu centrale termice în condensare și un nivel de izolație decent. Cu investiții minore, precum îmbunătățirea izolației sau instalarea unui sistem fotovoltaic, pot urca în clasamentul energetic. Case din clasa D Majoritatea clădirilor construite în ultimele două decenii se încadrează în această categorie. Acestea au pereți groși și o izolare moderată, dar nu dispun de soluții avansate de eficiență energetică. Case din clasa E Aceasta este una dintre cele mai întâlnite clase energetice, în special în cazul locuințelor construite între anii 1980-1990. Pentru a trece într-o categorie superioară, sunt necesare măsuri precum îmbunătățirea izolației și înlocuirea sistemelor de încălzire cu unele mai eficiente. Case din clasa F Aceste locuințe, ridicate în perioada anilor ’70-’80, au un nivel scăzut de confort și facturi ridicate la utilități. Izolația este slabă, iar ferestrele nu asigură o protecție termică eficientă. Case din clasa G La cel mai jos nivel al clasificării energetice se află clădirile construite în perioada postbelică, unde accentul s-a pus pe costuri reduse și rapiditate în construcție, fără a se lua în calcul eficiența energetică. Aceste locuințe necesită investiții majore pentru a deveni mai eficiente. Prin urmare, alegerea sau îmbunătățirea unei locuințe pentru a avea o clasă energetică superioară nu doar că aduce beneficii financiare prin facturi mai mici, dar contribuie și la protejarea mediului înconjurător printr-un consum mai redus de energie. Distribuie articolul pe: