Foto: Pixabay Aceste lucruri merită păstrate când renovezi casele vechi 25 aprilie 2025 | Proiecte de Case | Petri Radulescu Distribuie articolul pe: Renovarea unei case vechi este, de multe ori, o aventură între tradiție și modernitate. În spatele tencuielii căzute sau al podelelor scârțâitoare se ascund detalii care pot transforma o locuință banală într-un spațiu cu adevărat special. Dincolo de valoarea sentimentală sau estetică, multe dintre elementele originale ale unei case vechi pot fi restaurate și reintegrate în noua amenajare. Iată câteva dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poți păstra atunci când renovezi o casă veche. Condiția este ca acestea să fie într-o stare bună și să nu fie afectate de dăunători sau degradare avansată. Podelele din lemn Podelele din lemn masiv sau scândură sunt, fără îndoială, una dintre cele mai importante comori ale caselor vechi. Într-o perioadă a materialelor sintetice, autenticitatea și căldura oferite de lemnul natural sunt greu de egalat. Parchetul din lemn de stejar, brad sau fag poate fi recondiționat relativ ușor: prin șlefuire, aplicarea unui strat de lac sau ulei protector și, acolo unde este nevoie, repararea crăpăturilor cu chit de lemn. Chiar și podelele din scânduri, adesea considerate mai „rustice”, pot fi transformate în piese centrale de decor într-un interior modern. Este important, însă, ca lemnul să fie verificat cu atenție pentru eventuali dăunători, cum ar fi cariile de lemn sau mucegaiul. În cazul în care casa are pardoseli din piatră, acestea pot fi restaurate printr-o curățare atentă, repararea eventualelor crăpături și aplicarea unui strat de sigilant pentru a le proteja în timp. Ușile vechi și feroneria Ușile interioare din lemn masiv sunt adesea realizate manual, cu modele unice și detalii atent lucrate. Acestea pot fi readuse la viață prin decaparea stratului vechi de vopsea, șlefuirea atentă și aplicarea unui strat de lac sau baiț, care va evidenția fibra naturală a lemnului. Feroneria originală, balamalele, încuietorile, mânerele, poate fi o veritabilă comoară. De multe ori realizate din fier forjat sau alamă, aceste piese au o valoare decorativă uriașă și pot fi restaurate cu puțin efort. Dacă unele elemente lipsesc sau sunt grav deteriorate, pot fi înlocuite cu replici realizate de meșteșugari sau achiziționate din magazine specializate în piese de epocă. Grinzile din lemn Dacă ai norocul să descoperi grinzi din lemn expuse în tavanul casei, păstrează-le! Acestea sunt nu doar elemente de susținere solide, ci și detalii estetice care oferă un aer rustic sau industrial, în funcție de amenajare. Înainte de a decide păstrarea lor, este esențial să verifici dacă sunt structurale și dacă nu au fost atacate de dăunători. Curățarea, tratarea cu soluții împotriva insectelor și aplicarea unui ulei special pot revitaliza complet grinzile. În plus, dacă ai lemn recuperat din alte părți ale casei, îl poți reutiliza pentru diverse proiecte DIY, de la blaturi de masă, la rafturi sau decorațiuni. Sobele vechi Sobele de teracotă din casele vechi sunt piese cu o valoare istorică și decorativă aparte. Dacă nu sunt crăpate și coșul este funcțional, ele pot fi restaurate și folosite ca sursă de căldură, adesea mult mai eficientă decât se crede. Este important să chemi un specialist pentru a verifica integritatea sobei și a sistemului de evacuare. Dacă soba nu mai poate fi folosită, nu te grăbi să o elimini. Aceasta poate rămâne un element decorativ spectaculos, mai ales în interioarele amenajate în stil vintage sau eclectic. Iar dacă totuși ai nevoie de o soluție funcțională modernă, există sobe de teracotă noi, disponibile în magazine specializate, care păstrează estetica clasică, dar vin cu tehnologie de încălzire modernă și sigură. Restaurarea nu înseamnă renunțarea la vechi, ci mai degrabă o întoarcere la autenticitate, o redescoperire a valorilor de altădată, adaptate nevoilor de astăzi. Cu puțină atenție și răbdare, o casă veche se poate transforma într-un cămin cald și primitor, în care trecutul și prezentul se întâlnesc în cel mai armonios mod. Distribuie articolul pe: Petri Radulescu