O gospodărie înfloritoare în inima Ardealului

_DSC6041
Cristian Niculescu

Dragi cititori,
O vorbă din bătrâni așază ospitalitatea în rândul calităților principale ale poporului român, iar acest lucru devine evident atunci când, prin natura meseriei, întâlnești mereu familii de gospodari din diverse colțuri ale țării. Însă acest lucru nu are cum să nu te surprindă plăcut, de fiecare dată.
Pentru Vasile și Șucuria Ispas, din localitatea Ciugud, județul Alba, ospitalitatea pare să fie o a doua natură. Deși am confirmat în pripă vizita noastră, cu doar două ore înainte, din cauza unor probleme de ordin organizatoric, aflându-ne deja la Deva, la nici 70 km de Alba Iulia, dânșii ne-au primit cu un zâmbet larg în dichisita și eleganta lor grădină.
Cei doi au locuit la bloc, lucrând împreună la Fabrica de Porțelan Apulum din Alba Iulia, schimbându-și domiciliul la curte, în urmă cu 11 ani. Aici au găsit o casă simplă, bătrânească, iar pe jumătate din curte un coteț de porci.
În curte nu era plantat decât ceva porumb și în rest buruieni.
Cu timpul au început renovarea casei, au adăugat o streașină din lemn pentru a împiedica apa să se scurgă pe peretele casei, au amenajat complet întreaga grădină, au ridicat un chioșc și o cabană, un solar, magazii și chiar și o toaletă ecologică. În proporție covârșitoare, toate aceste dependințe s-au datorat priceperii d-lui Vasile Ispas, o persoană foarte energică, calculată și ordonată în toate acțiunile sale. „De mic am avut deprindere ca fierar, deoarece de la 12 ani am lucrat cu coasa și barosul”, ne-a declarat dânsul.
Structurile din lemn sunt întâlnite la tot pasul în grădina familiei Ispas, și acest lucru se datorează atât specializării capului familiei, ca tehnician materiale de construcții, cât și revistelor Practic(e) pe care ambii soți le colecționează și le citesc din scoarță în scoarță încă din anul 2001. Deși nu au trimis scrisori revistei Practic Idei, într-o zi soțul și-a luat inima în dinți și a spus: „Citești de atâția ani revistele astea, dar nu ai scris niciodată …lasă că îi invit eu pe la noi!”
La început, când s-au mutat aici, au crescut porci, capre și curcani, dar au renunțat, descoperind că nu merită efortul, din cauza prețului ridicat la „bucate” (cereale pentru hrana animalelor), a muncii permanente și a mirosului greu de suportat. Din primăvară și până toamna târziu lucrează împreună la grădină și astfel, au constatat că, odată cu trecerea anilor, grădina devine prea mare pentru nevoile lor. Copii au doi, o fată și un băiat, ambii plecați pe meleaguri străine, băiatul în Statele Unite ale Americii și fata în sudul Spaniei.
Astfel că, jumătate din grădină, cam 5,2 ari, vor să vândă pentru loc de casă. Facilități există, ieșire la drum, apă cu circuit până în spa
tele curții, iar la anul vor trage și curent. Terenul vor să îl vândă cu tot cu căbănuța construită de d-l Vasile. Micuța cabană, pentru care a trebuit să obțină autorizație de la Primărie, a ridicat-o singur cam în două luni de zile. De altfel, toate construcțiile din grădină au autorizație, chiar și țigla schimbată pe casă necesitând anumite formalități. Dotată cu tot confortul necesar: apă curentă, televizor, pat, canapea și chiar aragaz, cabana este locul preferat de capul familiei în fiecare di-mineață, pentru răsfoirea publicațiilor și băutul cafelei. Pentru toaleta din spatele grădinii au investit doar 150 de lei în tablă și lemn. O toaletă din plastic i-ar fi costat 3.000-4.000 de lei, astfel că au realizat o economie substanțială.
Domnul Ispas a sculptat toate ornamentele din lemn și poarta din fier forjat, aflată la stradă. Când au cumpărat casa, gardul era făcut din sârmă. Domnul Ispas l-a dat jos și l-a făcut din panouri de lemn, dar după un timp acestea au început să putrezească, astfel că l-a schimbat cu unul din panouri de metal. În fața curții a găsit aruncate niște tije strâmbe din fier forjat, folosite în trecut pentru un gard la cimitir. Vreo 2-3 zile a lucrat la ele pentru a le îndrepta, iar apoi a chemat un meseriaș ca să le sudeze.
_DSC6012
Cristian Niculescu

 
În urmă cu patru ani au adus din Germania un autoturism și o betonieră. Fiindcă nu aveau nevoie de betonieră au vândut-o și au cumpărat stâlpi de lemn pentru gard, în număr de peste 60, rămânându-le chiar și ceva bănuți în plus.
Doamna Șucuria Ispas se ocupă mai mult cu gătitul și cu plantele din grădină, iar soțul este responsabil cu investițiile, munca la pădure și construcțiile. În spatele casei dețin cam 20 de ari de pădure, cu lemn pentru foc, dar și pomi fructiferi (50 de pruni și 20 de nuci). Anul trecut au cultivat chiar și fasole în pădure. În grădină au roșii, castraveți, vinete, ardei, morcovi, plante aromatice (pătrunjel, mărar, lobodă) și multe altele.
Florile apar pe tot parcursul anului, începând cu ghioceii care răsar timid din zăpadă și terminând cu crizantemele tomnatice. Mușcate, clematite, trandafiri, crini, hortensii, primule și lalele încântă prin colorit și parfum îmbătătător, indiferent de anotimp. Soții Ispas și-au construit și un solar, unde cultivă în perioada rece a anului castraveți, roșii, fasole, salată, ceapă și usturoi.
Din bolta cu viță-de-vie fac vin pentru consumul propriu, dar și coniac, realizat din țuică de struguri, batoane de vanilie, zahăr caramelizat, smochine și ceai negru. Țuica de băut, o distilează însă din fructe amestecate: mere, pe-re, prune, caise și piersici. În scurt timp, urmează să strângă nucile din pădure. Anul trecut au făcut ceva bănuți din vânzarea miezului de nucă.
Doamna Șucuria are origini tătărești, tatăl fiind din localitatea Mihail Kogălniceanu. Legătura cu rudele din Dobrogea o mai păstrează și în prezent, vizitându-se reciproc.
Din bucătăria tradițională turcească gătește șuberek (plăcintă cu carne) și baclava (plăcintă cu nuci). În cămara de sub casă păstrează conserve variate, cu fasole păstăi, spanac, zacuscă sau diverse compoturi de fructe. Vara merg împreună și culeg ciuperci de pe câmp, hribi, iuțari sau ciuciulete.
„Sunt zile în care nici nu mănânc, până nu-mi găt lucrul”, afirmă domnul Vasile Ispas zâmbind. Această frază, rostită cu sinceritate, conturează mai mult decât orice altă afirmație, caracterul și hărnicia mo-țului gospodar, energic, iubitor de frumos și, nu în ultimul rând, ospitalier.
Foto și text:
Cristian Niculescu

Distribuie articolul pe: