Genul Fritillaria cuprinde peste o sută de specii bulboase, care fac parte din familia Liliaceae. Laleaua pestrita face parte din familia Fratillaria meleagris. Dintre cele mai cunoscute specii amintim F. meleagris, F. imperialis şi F. montana. Denumirea plantei provine din latina si inseamna „tabla de sah” – o referinta la desenul imprimat pe exteriorul petalelor. Popular mai este cunoscuta si ca bibilica sau ciubota. Deoarece a fost culeasa destul de intens, iar habitatul ei este distrus aproape in intregime, F. meleagris a devenit o specie rara, pe cale de disparitie.Laleaua pestrita este extrem de rara. Iata cateva curiozitati pe care ar trebui sa le stii despre aceasta floare! Denumita si Floarea de Sah, laleaua pestrita creste si in tara noastra, insa numai in anumite zone deoarece are nevoie de conditii speciale de dezvoltare. Mai mult decat atat, din pacate, se afla si pe lista plantelor pe cale de disparitie. Aceasta se dezvolta doar in zone salbatice, atinse mai rar de civilizatie, iar umiditatea joaca un rol extrem de important in dezvoltarea lor. Este o planta firava, delicata, ajunge pana la 20 cm inaltime. In varful tupinii se afla una, cel mult doua flori. Frunzele sunt lungi, dispuse alternativ pe tulpina. Florile au forma de clopotel, cu un desen foarte frumos. Astfel, fiecare petala a florii este impartita in patrate, unele mai inchise la culoare, altele mai deschise, alternind regulat unele cu altele, de unde si numele de Floarea de sah. Exista atat exemplare inchise la culoare , aproape negre, dar si flori albe. Aspectul este catifelat, parca este pictata cu alb si roz. Mai apare spontan in zone cu umezeala ridicata, precum Cheile Turzii, Maramures, Bistrita sau chiar Lunca Oltului. In functie de specie si varietate, poate creste pana la 1,5 m inaltime (F. Imperialis), majoritatea insa avand talie medie, de 30-40 cm. Forma frunzelor este de elipsa alungita cu nervuri paralele de un verde intens, lucios. Florile sunt singulare sau grupate in buchete, aplecate, variind de la galben-verzui la violet sau caramiziu pestrit. Nu sunt foarte pretentioase, dar prefera solurile bine drenate, cu umiditate ridicata. Zonele racoroase, cu umbra sau partial insorite, sunt ideale pentru o inflorire abundenta. In ciuda aspectului, nu are un parfum agreabil, dimpotriva. Mirosul este dizagreabil, asemanator cu cel de blana uda de animal.Ingrijirea florilor. Locul in care Laleaua Pestrita se simte bine este unul ferit, necirculat, luminos, cu apa suficienta pentru a se hidrata. Laleaua Pestrita se inmulteste prin bulbi carnosi. In fiecare generatie apar cate doi solzi. In timpul infloririi, solzii din anul trecut, situati la exterior, se vestejesc si se indeparteaza. De sub ei apar solzii care se formeaza in anul curent. Citeste si: Idei pentru terase inguste Ce nu stiai despre lalele, floarea Turciei Plantaţi lalele pentru primăvară! sursa foto: pixabay.com Distribuie articolul pe: