Revin cu un articol despre ierburile de Provence. Desprinse din zona Provence, o regiune din sudul Franței, aceste mirodenii sunt un amestec de ierburi mediteraneene, unde se împletesc miresmele și puterile rozmarinului, pătrunjelului, busuiocului, maghiranului, cimbrului, salviei, tarhonului și de oregano. Pe lângă aceste ierburi aromatice, în compoziția amestecului intră florile de levănțică și semințele de fenicul. Mirodeniile sunt gustoase și sănătoase. Deși au devenit celebre pentru gustul aparte pe care îl dau alimentelor, ierburile de Provence poartă, pe lângă arome, numeroase virtuți terapeutice. Spre exemplu: busuiocul desfundă căile respiratorii și ține răcelile la distanță. Un proverb spune: „Cine are salvie în casă, nu are nevoie de medic.” Această plantă conține un ulei ce vindecă, printre altele, astmul și negii. Legenda spune că femeile egiptene aveau obiceiul de a bea suc de salvie pentru a-și spori fertilitatea. În vechime, tarhonul era considerat ultimul remediu împotriva mușcăturii de șarpe. Romanii iubeau îndeosebi cimbrul și își umpleau cu el pernele pentru a avea un somn bun și mai odihnitor. Un obicei provensal spune că o crenguță de cimbru strecurată sub pernă te ajută să adormi mai repede. Considerat condimentul regilor și apreciat de peste 3000 de ani, muștarul este unul dintre cele mai vechi condimente, înviorând mesele unor popoare asiatice și ale vechilor egipteni. Inițial a fost cultivat în China, de unde s-a răspândit în toată lumea. Varietatea mare de sortimente de bază mulțumește și cele mai pretențioase gusturi, rezultând multe tipuri de muștar folosit în bucătărie. Din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea, muștarul făcut în casă a fost înlocuit cu cel deținut în mica industrie. În Franța producătorii de muștar și de oțet și-au făcut propriile rețete și au preluat controlul pieței. Pentru a contracara succesul mirodeniilor aduse din Orientul Îndepărtat și din cele două Americi, producătorii au încercat o diversificare. Din secolul al XIII-lea, Franța a început să producă cele mai diverse forme de muștar, orașul Dijon deținând locul I. Ambele specii de muștar (alb și negru) au utilități terapeutice deosebite. Constipația cronică – zilnic 1-2 linguri cu semințe întregi de muștar alb, pe stomacol gol, cu apă. Pentru bronșită, astm, pneumonie, cataplasme cu foaie de muștar negru pe zona toracelui. Lași 5 minute, apoi îndepărtezi și acoperi zona cu un material călduros. Dureri reumatice, nevralgii – în apa fierbinte din cadă, pui un săculeț cu 100-200 g semințe de muștar negru. Lași 10 minute, după care îndepărtezi săculețul. Faci băi generale 10 minute în această apă. Text: Fănica Doina Țană, Brăila Distribuie articolul pe: