Apanaj al regilor și nobililor în perioada renascentistă, la îndemâna tuturor în zilele noastre, gardul viu schimbă radical aspectul unei curți creând un peisaj echilibrat și bine conturat. Toți putem avea o grădină frumoasă, cu imaginație și dedicare, iar gardul viu este un element important din ansamblul unei grădini. Pentru obținerea unui gard viu puteți opta pentru plantare de butași, puieți, arbuști mici sau tufe (plantă deja crescută, variantă mai ușoară), sau pentru însămânțare (pornirea unui gard viu de la 0 este un drum mai anevoios și durează mai mult până veți obține efectiv gardul dorit). Gardul viu funcționează în principal ca o barieră pentru animale și pentru privirile nedorite, iar pentru a fi impenetrabil trebuie să țineți cont că pentru a se ramifica, gardul viu necesită tăieri. Este recomandat să plantați două rânduri de gard viu, pentru a beneficia de un gard dens, ramificat, compact și impenetrabil. Citeste si: Plantarea arbustilor fructiferi toamna Puteți alege dintre arbuști cu frunze verzi tot anul, arbuști cu flori, arbuști țepoși, și, de ce nu arbuști cu fructe comestibile. Gardul viu comestibil, merișorul de miere (Amelanchier lamarckii), este o plantă utilă și decorativă, făcând fructe mici, dulci, picant-mieroase, asemănătoare cu merele. Fructele timpurii care se coc în luna iunie reprezintă o bogată sursă de minerale și vitamine. Poate atinge chiar și înălțimea de 10 metri și înflorește de obicei în aprilie. Acest tip de gard viu prezintă destul de multe avantaje, ceea ce îl face potrivit pentru majoritatea grădinilor: – Este un arbust cu frunziș decorativ ce își schimbă culoarea în funcție de anotimp, bucurând privitorul cu o apariție luxoasă și eleganță (primăvara frunzișul este mov-maroniu, vara este verde închis, toamna portocaliu, bordeaux și galben). – Înflorește primăvara devreme, iar florile sunt abundente, gardul viu se umple de ciorchini de flori albe, delicate și spumoase. – Necesită o îngrijire minimă, și este decorativ atât tuns cât și natural. – Are o productivitate ridicată și se adaptează la majoritatea tipurilor de sol; preferă soluri permeabile și locuri însorite, cu umbră moderată. – Este rezistent peste iarnă, supraviețuiește înghețului până la -25 grade – Planta se taie o data pe an, iar primăvara se modelează. Citeste si: Aronia, arbustul minune Amelanchierul se sădește doar în perioada în care planta este în repaus, adică între finalul lunii octombrie sau noiembrie, până la început de aprilie. Se sădește păstrând o distanță de 20 cm între plante, iar atunci când este plantat în două rânduri cu densitatea de 8-9 plante la un metru, se poate obține un gard viu frumos, dens. Înainte de plantare se recomandă înmuierea rădăcinilor timp de 24 ore, pentru că acestea să absoarbă apa din plin. În cazul în care îl vom sădi în sol lutos, acesta va avea nevoie să fie îmbogățit cu nisip, iar în solul clasic se adaugă turbă sau compost. Echipa Casa si Gradina.ro Sursa foto: freedigitalphotos.net/ Distribuie articolul pe: