www.pixabay.com Dorina Condrat, loc. Mediaş, jud. Sibiu Dragi cititori, continuăm articolul început aici. Este o plantă pretențioasă la căldură și sensibilă la frig. Cultura reușește numai în regiunile unde are o perioadă de vegetație de cel puțin 4 luni de zile, cu zile și nopți călduroase. Lucrările de pregătire a terenului sunt: arătura de toamnă și fertilizarea cu gunoi de grajd sau îngrășăminte chimice. Cartoful dulce se înmulțește prin lăstari înrădăcinați în răsadnițe sau sere, prin forțarea rădăcinilor tuberizate stratificate cu mraniță în șănțulețe distanțate la 15 cm și acoperite cu 3-4 cm de pământ, la temperatura de 18-25 grade Celsius, din luna martie. După 10-12 zile, în care se udă de câte ori este nevoie, se detașează lăstarii apăruți, de peste 10 cm, și se plantează în răsadnițe la distanța de 10 cm pe rând și 10 cm între plante. Se aplică lucrări specifice îngrijirii răsadurilor. Plantele la rândul lor emit alți butași care se desprind și se plantează în alte răsadnițe, astfel se poate obține în serie un număr foarte mare de plante. Plantarea în teren se face după ce trece perioada brumelor de primăvară, 20 mai-10 iunie. Se aplică îngrășăminte complexe la 4-5 săptămâni de la plantare și la 20-25 zile după prima fertilizare. Recoltatul la începutul lunii octombrie este foarte greoi pentru că trebuie strânse tulpinile verzi, urmează dislocarea rădăcinilor cu plugul sau unelte (sapă, cazma, furcă). Rădăcinile rănite nu se pot păstra peste iarnă. Temperatura de păstrare este 10 grade Celsius, sub această temperatură rădăcinile putrezesc. Ca boli, este afectat de ofilirea provocată de Verticilium sp. care se combate prin măsuri de igienă și dezinsecție. Afidele și viermele sârmă atacă batatul în faza de butași în răsadnițe. Păstrarea batatului peste iarnă se face prin însilozare sau în depozite moderne cu temperaturi controlate. Sper ca informațiile să fie utile pentru cei care vor dori să încerce această cultură în teren. Distribuie articolul pe: