Caloriferul a fost inventat de omul de afaceri rus Franz San Galli (1824 – 1908), undeva între anii 1855 – 1857. Era de desecendență italiană și germană, dar și-a petrecut o mare parte din viață în St. Petersburg (capitala Rusiei la acea vreme), unde și-a condus afacerile și și-a dezvoltat invențiile. Prin invenția caloriferului, Franz San Galli a jucat un rol important la modernizarea sistemelor de încălzire centrală. Caloriferele sunt de mai multe tipuri, acestea evoluând din modelul inventat de Galli și devenind mai eficiente și mai fiabile odată cu trecerea anilor. Printre cele mai importante tipuri de calorifere sunt: cele cu apă fierbinte, cu abur, cu ventilator și portabile. O categorie aparte o reprezintă încălzirea în podele. Caloriferele cu apă fierbinte sunt realizate dintr-un container metalic (de obicei fontă) gol pe dinăuntru, umplut cu apă fierbinte cu ajutorul alimentării gravitaționale, al unei pompe de presiune sau prin convecție. Pe măsură ce căldura se elimină, apa fierbinte se răcește și se scufundă la baza caloriferului, lăsând locul apei mai calde și este eliminată printr-o conductă de la capătul caloriferului. Dispozitive antișoc hidraulic sunt adesea instalate pentru a preveni sau minimaliza lovirea țevilor de apă fierbinte. Aburul are avantajul de a trece prin conducte sub propria presiune fără a mai fi nevoie de pompare. Din această cauză a fost adoptat mai devreme, înainte ca motoarele electrice și pompele să fie disponibile. De asemenea, aburul este mai ușor de distribuit decât apa caldă prin clădiri mari, înalte. Totuși, temperaturile mai mari la care sistemele cu abur funcționează le fac să fie mai puțin eficiente, deoarece pierderile nedorite de căldură sunt inevitabil mai mari. Citeste si: Cum alegi caloriferul electric si alte sisteme de incalzire suplimentare Caloriferul asistat de ventilator este un convertor de căldură alimentat cu apă fierbinte de la sistemul de încălzire și un întrerupător termostatic ce pune în funcțiune un ventilator electric ce suflă aerul peste convertor pentru a produce circulația de aer cald prin încăpere. Avantajele sunt că distribuie căldură uniform și în cantități relativ mici, iar dezavantajele sunt că este nevoie de sursă de căldură și o sursă de curent separate, iar ventilatorul produce zgomot. Citeste si: Eficiența panourilor solare Caloriferele portabile au două forme de bază: elemenți electrici care fie încălzesc direct, fie radiază căldura spre un solid conductor de căldură precum cuarțul și calorifere umplute cu ulei care implică un element electric pentru a încălzi fluidul din conductele metalice care circulă prin convecție. Citeste si: Incalzirea pe peleti. Costuri si avantaje Încălzirea în podele este un sistem de încălzire centrală modern, bazat pe principiul caloriferului. Cunoscut și sub numele de ”căldură radiantă”, sistemul presupune folosirea unei rețele de conducte intinsă de-a lungul încăperii și acoperită cu ciment, podele de lemn sau alte materiale. Apa fierbinte care circulă prin țevi emană căldură și se propagă prin podele, ridicându-se și încălzind uniform întreaga încăpere. Cele mai bune rezultate sunt obținute cu materiale pentru podele conductoare de căldură precum gresia. Încălzirea în podele este mai scumpă la construcțiile noi decât celelalte sisteme de încălzire, dar este mult mai eficientă. Sursa foto: FreeDigitalPhotos.net Distribuie articolul pe: