Cum alegi învelitoarea pentru acoperiș

Ce învelitoare să instalezi pe acoperiș? Dificilă întrebare, dar Pentru a ține la distanță apa din precipitații și a menține interiorul casei un mediu sănătos, acordă atenție sporită tipului de acoperiș pe care îl alegi.

Înainte de a se anunța instalarea sezonului rece se recomandă o inspecție a stării acoperișului și efectuarea anumitor reparații dacă sunt necesare. Acoperișul propriu-zis al unei clădiri este compus din 3 părți distincte: structura de susținere, numită șarpantă și care de obicei este realizată din lemn (în special datorită greutății reduse), învelitoarea fabricată din diverse materiale, în funcție de opțiunea proprietarului (țiglă, tablă etc.) și accesoriile gen burlane, jgheaburi, ferestre de mansardă, parazăpezi etc.

Dacă ai început ridicarea unei clădiri și n-ai suficiente fonduri pentru a o termina, gândește-te cum să conservi cât mai bine elementele din șantier pentru a nu fi afectate de intemperiile iernii. Cel mai bine este să încerci terminarea acoperișului, chiar dacă la restul casei mai sunt multe de făcut (tencuit, instalații etc.) și închiderea mansardei și a ferestrelor măcar provizoriu cu panouri de OSB și folie de plastic bine ancorată, ca să nu fie smulsă de vânt. Astfel vei proteja investiția făcută cu turnarea fundației sau a plăcii către etaj, cu zidăria și celelalte elemente de construcție și vei putea relua primăvara lucrările.

Chiar dacă n-ai ajuns la faza de acoperiș, reține că oricât de bun și de gros ar fi fierul beton încorporat în structura de rezistență, dacă timp de mai mulți ani capetele lăsate pentru turnarea altor stâlpi au rămas neprotejate în voia ploilor și zăpezii, este afectat, așa că ia măsuri de protecție la umiditate a acestora.

Ce înclinație (pantă) să aibă acoperișul

În funcție de gradul de înclinare, sunt acoperișuri tip terasă (unde pantele au maximum 6 grade) și în ape. Atenție! Stabilierea înclinației se face ținându-se cont de regimul de precipitații din zona în care este amplasată construcția, cu cât sunt mai multe precipitații, cu atât panta este mai pronunțată, iar la orientarea pantelor se ia în calcul și curentul predominant în zonă, alegându-se de exemplu până și prelungirea unei laturi a acoperișului până la sol în partea unde este un vânt puternic și constant. De aceea, o casă cu terasă nu are ce căuta într-o zonă de munte, unde ploile sunt frecvente și zăpezile mari, deoarece apa va staționa mult pe acoperiș, riscând chiar ca greutatea zăpezii să afecteze structura acestuia.

Nu uita de bariera de vapori care se instalează înainte de montarea propriu-zisă a învelitorii de la acoperiș și angajează meșteri care știu cu adevărat să monteze materialul ales, deoarece altfel riști să ai neplăceri și orice intervenție ulterioară este mai dificilă. Ai grijă ca și terasa sau balconul, mai ales dacă sunt descope-rite să primească toată atenția cuvenită în ce privește hi-droizolarea, fiindcă o lucrare de mântuială aici înseamnă nervi și bani cheltuiți suplimentar.

Ce tip de învelitoare alegi pentru acoperiș

Există multe tipuri de înveli-tori, fiecare stabilind ce este mai avantajos pentru casa lui, desigur după ce consultă și arhitectul proiectului, deoarece, în afară de partea estetică sunt multe alte aspecte de luat în considerare, cum ar fi greutatea, rezistența acesteia. Indiferent de felul învelitorii, montarea se în

cepe întotdeauna de la partea de jos, de la streașină spre coamă, elementele supra­pu­­nându-se puțin, precum solzii de pește pentru a face imposibilă pătrunderea apei printre ele, urmând ca la muchii, coame și dolii să se pună elementele speciale care să etanșeizeze ansamblul, astfel încât izolarea să fie completă. Cârligele pentru ancorarea jgheaburilor și a burlanelor se prind înainte să se fixeze învelitoarea.

Șindrila, compusă din bucă­țele din lemn și mult folosită cândva de către constructori la acoperișuri, are o durată de viață de 15-35 de ani dacă este montată bine, pe structuri cu pante mari, dar din cauza aspectului rustic a fost dată uitării.

Stuful specific acoperișurilor din Delta Dunării și alte zone unde acesta crește din abundență, este un material ecologic, excelent izolator, ce rezistă până la 30-60 de ani (lucruri pentru care este apreciat încă în străinătate) însă necesită pentru montaj o persoană specializată și sunt destul de puține care dețin tainele acestei tehnici. Costul pentru material și manoperă ajunge cam la 30-40 euro/mp.

Membranele hidroizolatoare bituminoase se folosesc atât pentru acoperiri, cât și pentru izolația fundației, a soclului, ca barieră de vapori etc., într-un strat sau mai multe, lipindu-se prin termosudare cu flacără. Structura este din polimeri sau/și fibră de sticlă, peste care este turnat bitum aditivat, protejat la partea care vine către suport cu folie ce se topește în momentul lipirii sau cu un strat de ardezie și nisip pe porțiunea superioară, cea expusă intemperiilor. Se livrează în suluri, care pe margine au benzi pentru suprapunere. Aceste materiale au greutăți variabile, începând de la 2 kg/mp.

Cartonul bitumat era în trecut frecvent folosit la acoperișuri, datorită costurilor reduse, dar nu era foarte rezistent și la câțiva ani trebuia înnoit, însă generațiile mai noi de membrane au proprietăți superioare. A apărut și varianta de “șindrilă” din membrane bituminoase, adică un material care imită dispunerea bucăților de șindrilă, dar care de fapt este o membrană decupată și care se lipește pe suport. Aceste produse sunt estetice (modele la alegere, frumos colorate), ușoare și garantate până la 15 ani.

Țigla clasică, din ceramică arsă, tradițională izolează termic bine, rezistă foarte bine ani de zile, se întreține ușor (se curăță periodic mușchii și lichenii), se poate înlocui ușor un element luat de vânt ori spart. Dezavantajul principal al unei învelitori de țiglă de acest fel îl reprezintă greutatea mare ce presupune existența la construcție a unei structuri cu rezistență sporită, la care se adaugă faptul că țigla este casantă.

Pe piața materialelor de construcții există și țiglă din beton colorat (care este garantată de unele firme 30 de ani, se fixează pe pante cu peste 22 grade și cântărește cam 49 kg/mp de acoperiș) și țiglă din polimeri cu nisip și coloranți (garanție 30 de ani, un mp cântărește 22 kg, are culoare uniformă, mai puțin expusă coroziunii și infiltrării de apă, rezistentă la ciuperci și ploi acide).

Tabla atrage prin montarea rapidă, rezistența foarte bună în timp fără intervenții deosebite; tabla din oțel profilată (față de cea netedă, zincată) are aspect deosebit, asemănător cu țigla și culori la alegere, fiind protejată pe o parte cu stratul colorat și pe cealaltă cu lac. Inconvenientul este doar că zgomotul produs de ploaie se aude puternic (dacă nu se izolează podul), iar cu vremea culoarea celei vopsite se mai estompează.

Există și tablă de oțel profilată cu acoperire din rocă vulcanică, protejată pe ambele fețe cu mai multe staturi de zinc și aluminiu, pe care o găsești sub denumirea de “țiglă metalică cu rocă vulcanică” (modele și culori diverse, garanție 50 de ani, greutate 7 kg/mp, roca atenuează zgomotul ploii).

Tot profilată este și tabla de aluminiu, care pe lângă o greutate mai scăzută (de 3 ori mai mică decât oțelul), prezintă avantajul unei durabilități sporite, date de rezistența la coroziune chiar și la ploile acide, fără a fi nevoie de vopsire periodică, așa cum se întâmplă în cazul tablei metalice obișnuite.

Mai poți instala și o grădină pe acoperiș. Așadar ai o grămadă de opțiuni, doar tu știi care ți se potrivește!

Foto: www.pixabay.com

Text: redactia Practic