Smochinul – Ficus carica, pe care-l recomand cultivatorilor amatori, pentru că produce fructe din al doilea an de cultură, este ușor de îngrijit și înmulțit. Acest arbore fructifer este originar din zonele subtropicale din vestul Asiei și Orientul Mijlociu și s-a răspândit în cultură în țări cu climă caldă din Bazinul mediteranean, SUA și Rusa. Smochinul este un arbust de 1,5/3 m în zona temperată, cu frunze mari palmate, cu 7-3 lobi. Mugurii floriferi apar gupați cu cei vegetativi. Inflorescențele, numite sycone, de forma viitorului fruct au pe pereții interiori florile prinse pe receptacolul cărnos și un orificiu închis de mici solzi. Florile din partea superioară sunt mascule, iar în partea de jos sunt femele. Unele varietăți de smochin fructifică partenocarpic – aceștia sunt smochini adriatici, altele numai dacă sunt fecundate de o insectă (Blastophaga psenes) – smochinii de smirna, iar carpic, iar a doua prin polenizare – smochinii de San Pedro. În zona noastră temperată se cultivă smochini adriatici, sensibli la -12 grade Celsius și -14 grade Celsius (îngheață la – 20 și – 22 grade Celsius). Nu pretind multă apă, însă recolta crește simțitor dacă li se asigură 600-700 ml apă anual. Smochinul crește bine pe locuri însorite, bine drenate, pietroase. În țările cu climă caldă produce 2-3 recolte pe an, în zona temperată o recoltă, a doua se coace dacă toamna este lungă și călduroasă. Fructele apar 1-2 (în vara lui 2011 am avut 3 fructe) la axila frunzelor, pe lăstari din anii predecenți, a doua recoltă apare pe lăstari noi din anul în curs. În zona temperată mugurii floriferi de la a doua recoltă se ciupesc pentru că nu au timp să se maturizeze, în schimb vor apare noi muguri de rod pentru anul următor. Nu se fac tăieri severe pentru că apar lăstari lacomi, ci tăieri care să înlocuiască ramurile degarniste. Lăstarii cu poziții necorespunzătoare se înlătură primăvara, iar cei viguroși se scurtează la 5-6 frunze în fiecare vară. Pentru cei care vor să cultive în teren acest arbust fructifer, trebuie să țină cont de anumite aspecte. 1. Alegerea locului. Trebuie ținut cont de exigențele speciei față de factorii climatici. Fiind pretențios la căldură și sensibil la ger, este de preferat ca zona să aibă temperaturi iarna care rar să coboare sub -15 gade Celsius, pragul biologic de rezisteță a specie. Terenul să fie însorit, cu expoziție sudică, poate fi plan sau în pantă de 10-12%. În grădinile familiale terenul însorit să fie adăpostit de zidurile caselor sau a gardurilor, beneficiind de căldura radiată de acestea în timpul nopții. Smochinul nu este pretențios față de sol, însă reacționează bine dacă se aplică îngrășăminte organice și chimice, în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu substanțe nutritive. Desfundarea terenului se efectuează la adâncimea de 40-50 cm cu scopul de a crea condiții pentru dezvoltarea sistemului radicular. 2. Plantarea smochinului se face în zona temperată primăvara, cât mai timpuriu, înainte de pornirea în vegetație. În grădinile de lângă casă cea mai potrivită distanță este de 4 m între rânduri și 3-4 m între plante. Dacă condițiile climatice impun protejarea smochinului peste iarnă, butașii se plantează oblic, în sensul rândului. Odată cu plantarea se administrează: 2-5 kg mraniță, 20 g superfosfat, 20 g sare potasică de fiecare plantă. Gropile se umplu cu pământ amestecat cu îngrășămintele de mai sus, se tasează bine cu picioarele, se udă 5-6 l de plantă. După ce s-a infiltrat apa în sol se face un mușuroi de 20-25 cm care se menține și în timpul vegetației până ce lăstarii au 30-40 cm. Fasonarea tulpinii se face după plantare (înainte de mușuroire) la 60-70 cm se scurtează pentru pomi cu trunchi sau la 20-25 cm pentru sistemul sub formă de tufă. Sistemul sub formă de tufă este preferat pentru că permite protejarea ușoară în timpul iernii. Sunt 5-7 ramuri care pornesc de jos și se ramifică în ramuri de ordinul II și III. Tufa are 2-2,5 m, asigură o bună iluminare și întreținere dar și recoltarea fructelor. Iar în cazul înghețului tufa se reface ușo prin lăstarii porniți din colet. Sistemul sub formă de pom constă într-un ax central cu 1-2 etaje cu 3-5 ramuri principale. Acestea se ramifică în ramuri de ordinul II și III. Nu se lasă ramificații mai mari, fiind slab productive. Trunchiul poate fi pitic la 20-30 cm sau înalt la 50-60 cm 3. Tăierea smochinului se aplică concomitent cu cele de formare, mai târziu cu cele de întreținere ținând cont de intrarea pe rod la 2-3 ani de la plantare. Dacă se urmărește o recoltă mare în iulie, ramurile anuale nu se scurtează, ci numai se răresc. Dacă recolta din toamnă trebuie să fie mare, se scurtează ramurile din anul precedent cu 1/3 sau 1/2 din lungimea lor. Irigarea culturii se aplică doar când condițiile climatice o impun, smochinul fiind sensibil la excesul de apă în sol. 4. Protejarea smochinului pe timpul iernii. Rezistența redusă a smochinului la temperaturi de -12 sau -15 grade Celsius impune protejarea lui. Plantele tinere mai sensibile se vor proteja obligatoriu peste iarnă. Plantele conduse sub formă de tufă se pot aplecat până la nivelul solului sau se pot menține în poziție verticală. Ramurile se apleacă cu grijă și se fixează cu cârlige, se pune un strat de paie, coceni, gunoi de grajd păios, la 20-30 cm. În zone mai calde se pot acoperi cu rogojini și folie polietilenă. În zone mai reci se recomandă să se îngroape, acoperind cu 10-15 cm grosime strat de pământ, care asigură o protecție garantată. Trebuie lucrat cu atenție, pentru a nu rupe mugurii floriferi, se pun capcane pentru șoareci (care se adună în pai) sau se dezgroapă devreme pentru a evita clocirea mugurilor îngropați în pământ. Protejarea se face toamna târziu după căderea frunzelor și coacerea lemnului. Pentru a mări rezistența plantelor, trebuie fertilizat cu fosfor și potasiu. În toate zonele din țara noastră se impune protejare a smochinului peste iarnă. De aceea se vor cultiva biotipurile care s-au dovedit mai rezistente la ger. 5. Valorificarea smochinelor în gospodărie. Smochinele se pot consuma în stare proaspătă. Însă fiind perisabile, prelucrarea trebuie luată în calcul. Se pot valorifica prin deshidratare (uscare), transformare în dulceață, gem marmeladă, băuturi nonalcoolice sau alcoolice. Pentru cei care nu dispun de teren, pot cultiva acest arbust cu rezultate mulțumitoare și la ghiveci. Eu îi cultiv în acest mod și rezultatul este bun. Înmulțirea se face prin butășire în călcâi primăvara, prin marcotaj sau foarte simplu prin drajoni pe care-i face planta de la rădăcină. Citeste si: Smochinul din gradina. Cateva sfaturi Marul din gradina Pomi fructiferi obținuți din semințe. Aluni și nuci sursa foto: pixabay.com Distribuie articolul pe: