Genul Rhododendron are peste 1.000 de specii și varietăți cunoscute ca azalee, unele de ghiveci, pitice (până la 50 cm înălțime) și altele de grădină (câteva sute), înalte de 2-3 m, numite și rhododendroni. Dintre cele de ghiveci amintesc Rhododendron simsii (azalee indiană), cea mai cultivată, și R. optusum (azalee japoneză). Azaleele de ghiveci sunt arbuști pereni, sempervirescenți (mereu verzi), cultivați în interior, dar și ținuți în grădină pe perioada verii. Au frunze pieloase (de o rezistență și o elasticitate asemănătoare pielii), oval-eliptice, verde-închis, cu perișori fini, argintii, prinse pe tulpini lemnoase, subțiri. Sunt și specii cu frunze căzătoare (25 de specii), precum R. japonicum și R. ponticum, R. luteum, dar și semicaduce (se schimbă puțin câte puțin în doi ani), precum R. optusum var. amoenum. Specialiștii consideră că speciile caduce sunt azaleele propriu-zise. Acestea au cinci stamine și au fost încadrate în subgenul Pentanthera. Cele sempervirescente aparțin subgenului Tsutsuji. Florile sunt mari și pot fi simple, cu stamine proeminente ori involte (bătute), de diferite culori (albe, roz, roșii, purpurii, violet, liliachii), unele soiuri fiind bicolore, cu margini drepte, ondulate ori franjurate. Acestea se deschid relativ simultan, ținând două-trei săptămâni. Azaleele de grădină Azaleele de grădină sunt, de regulă, cele cu frunze caduce și semicaduce. Zonele originare sunt cele muntoase cu ierni blânde din Extremul Orient, precum China, Japonia, dar și India, cu specii care s-au extins urmărind Munții Himalaya și Caucaz, apoi cu puține specii europene în Carpați, Balcani, Alpi și Pirinei, cu și mai puține în America de Nord și cu foarte puține în America de Sud și nordul Australiei. La noi crește pe versanții nordici și vestici din golurile subalpine și alpine (între 1900 și 2300 m) cu sol sărac și acid ale Carpaților Orientali și Meridionali specia R. kotschyi (syn. R. myrtifolium), sub forma unor tufe ramificate de 50 cm înălțime, evidențiată și clasificată pe la mijlocul secolului al XIX-lea de botanistul austriac Theodor Kotschy (a dat denumirea speciei) și de Lajos Simonkai. Are strămoș himalayan și i se spune smârdar (smirdar) sau „bujor de munte”. Este ocrotit prin lege. Înflorește din mai și are petale roșii-purpurii, roz, rar albe, parfumate, cu aromă de vișine, din care se prepară dulcețuri, siropuri și ceaiuri. Nu suportă transplantul și nu poate fi adus în grădină. Este o relicvă care a supraviețuit dispariției florei după ultima glaciație din perioada geologică cuaternară (acum aproximativ 15.000 de ani), fiind declarat monument al naturii și ocrotit de lege, din 1950, în Parcul Natural Bucegi. Puțină istorie Rhododendron simsii (sin. Azaleea indică var. simsii, sin. R. indicum) a fost adusă în Anglia după 1800 și numită azalee indiană, dar cultura intensă în Europa se face de 150 de ani. De-a lungul sutelor de ani s-au creat peste 10.000 de soiuri. Japonezii sunt cei care s-au ocupat cel mai mult de cultivarea lor. Ei au selecționat multe azalee pornind de la R. kinsianum și R. kaempferi și de la hibrizii lor, hibrizi naturali cunoscuți de acum 300 de ani. În SUA, R. optusum (sin. Azaleea optusa) a fost adusă abia în 1950. În arta ikebana (tehnica aranjării florilor) simbolizează atașamentul față de familie. În tradiția chineză, floarea este simbolul feminității, iar în limbajul florilor înseamnă cumpătare, echilibru. Denumirea genului Rhodedondron provine din greacă, unde „rhodon”=trandafir, iar „dendron”=arbore. Numele de azalee provine tot din greacă, „azaleos” însemnând „uscat”, făcându-se referire la aspectul sărac, uscat pe care îl au tufele, în special cele cu frunze caduce, până la înflorit. Secretul azaleelor frumoase Cinci sfaturi geniale pentru azalee frumoase si sanatoase Condiții de cultură Azaleele de ghiveci rezistă până la +5 grade Celsius, temperatura ideală fiind între 7 și 18 grade Celsius. Peste 25 de grade Celsius începe să sufere evident. În schimb, rhododendronul poate rezista până la -17 grade Celsius dacă este protejat. Pentru a face față temperaturilor negative trebuie protejate prin mulcirea cu paie sau rumeguș a rădăcinilor și învelirea (îmbrăcarea) cu diverse materiale, așa cum se procedează și în cazul smochinului. Vara le țin în balconul estic, unde-i mai răcoare și umbră, până la sfârșitul verii, când încep să apară bobocii florali. La începutul toamnei le aduc în balconul sudic, care este bine luminat, și încep fertilizarea cu un îngrășământ ușor acid la fiecare două săptămâni, până se trec florile. În acest balcon în ianuarie-februarie înfloresc, floarea ținând câteva săptămâni. Cine are grădină, poate scoate ghivecele în grădină, la umbră, le aduce apoi toamna în casă, tot la lumină bună, urmând să înflorească în primăvară. Pentru supraviețuire și înflorit, aceste plante au nevoie de un substrat ușor acid, de rădăcini mereu umede, de apă necalcaroasă, de lumină bună, dar nu soare direct, de răcoare și de fertilizant ușor acid special pentru ele. Substratul este și el unul special pentru aceste plante, fiind un amestec pe bază de mușchi de turbă, nisip, pământ de grădină, de pădure, necalcaros, care să le asigure un pH de 5,5 și o drenare bună. Înflorește mai bine într-un ghiveci mai mic. Cea mai bună apă pentru udat este cea de ploaie. În lipsa ei, folosesc apă de la robinet lăsată două-trei zile pentru a se evapora clorul, în care pun o lingură de oțet alimentar (acid acetic) pentru a neutraliza alcalinitatea cauzată de calcar. Udatul trebuie să se facă în funcție de anotimp, vara, când este foarte cald, chiar de două ori pe zi. Oricum trebuie să se mențină mereu rădăcinile umede, altfel nu se deschid bobocii. Azaleea nu suportă soarele direct, dar iarna agrează soarele de dimineață și cel de apus. În rest, doar soare filtrat, penumbră. În general, caracteristicile constante ale genului Rhododendron sunt preferința pentru solurile acide și „fobia” de calcar. Fertilizantul este unul special pentru aceste plante, este ușor acid și se aplică de când apar bobocii florali, respectând cu atenție instrucțiunile producătorului. Vezi și partea a doua a articolului aici: Cum îngrijești un rhododendron și o azalele (II) Text: Profesor de biologie Petrea Chiru/ foto pixabay.com Distribuie articolul pe: