Endymion şi Digitalis

Gheorghe Cojocaru, Draganeşti-Olt, jud. Olt
Stimată redacţie,
Prezint doua specii floricole de gradina, care înfloresc în luna mai şi fac flori ce atrag atât prin forma, cât şi prin culori. O specie cu flori dragalaşe este clopoţelul albastru, dar are cultivaruri şi cu flori roz sau albe. În literatura botanica aceasta specie are multe denumiri precum: Endymion sau Scilla campanulata sau Hyacinthus campanulatus (tradus zambila clopoel) sau Scilla hispanica (tradus zambila spaniola). Genul Endymion are 3 specii care s-au separat din genul Scilla formând gen distinct în cadrul familiei Liliaceae. Acest lucru se datoreaza faptului ca botaniştii au constatat ca la germinarea seminţelor, frunzuliţa embrionara, carnoasa, ramâne în pamânt. Planta prezinta bulbi mariori, sferici, uşor aplatizaţi. Frunzele cresc drept şi au lungime de 15-18 cm. Florile au forma de clopoţei şi formeaza raceme lungi de circa 25-30 cm cu 10-12 flori. Culoarea florilor este mai ales albastra (bleu), dar sunt şi flori roz sau albe. Înflorirea are loc în a doua jumatate a lunii mai. Deşi planta este rustica, este bine ca la plantarea ce se face toamna sa evitaţi terenurile foarte umede iarna. Creşte bine la semiumbra în sol humos.
Dupa înflorire intra în repaus, frunzele se usuca, iar bulbii pot ramâne în sol. Înmulţirea se face uşor prin bulbi plantaţi la începutul toamnei, la adâncimea de 6-7 cm. Se înmulțește și prin semințe care s-au format în urma florilor în capsule. Ele plesnesc, autoînsămânțându-se și formând colonii dese, care înfloresc abundent. Solul care se menține reavăn este cel mai potrivit pentru cultura lor. Dacă solul este mai uscat, planta trebuie udată rezonabil după răsărire. Cultivarea pe sub pomi sau arbori și arbuști formează straturi cu flori atractive.
O specie bienală ce înflorește în luna mai este degețelul sau Digitalis purpurea, cu flori frumoase ca de gloxinia.

Plantele se obțin din semințe care sunt foarte mici și au preferințe pentru terenuri nisipoase, fertile – humice. În primul an răsare și crește ca o rozetă de frunze lungi, iar în anul al doilea pornește tulpina florală înaltă. Semănatul se face vara în iunie.
Pământul, substratul, va fi bine mărunțit și cernut, apoi nivelat perfect. Semințele, foarte mici, se presară pe suprafața umedă și nu se îngroapă. Pentru aderență la sol se face o ușoară prăfuire și o tasare cu o scândurică.
Semănăturile se umbresc obligatoriu și se mențin reavăne, acoperindu-se cu geam, folie sau clopote din PET-uri. Răsărirea se produce în 3 săptămâni, dar creșterea se face foarte încet. La udare se va avea multă grijă, plăntuțele fiind extrem de firave. Degețelul nu suportă iernile geroase, motiv pentru care în teren se face mulcirea cu grijă, pentru a permite circulația aerului, evitând astfel putrezirea. Dacă plantele au fost crescute în vase, iarna se adăpostesc de ger. Udarea se face rar și puțin. Stagnarea și excesul de umiditate duc la  putrezirea plantelor. În luna mai (uneori mai devreme) dezvoltă o tulpină florală înaltă de cam 70-150 cm cu flori multe în jurul unui ax, care este o inflorescență racem simplu. Florile au corola tubular-campanulată, ca un degetar. Ele au culori diferite și sunt stropite la interior cu pete punctiforme de culoare pupurie, ce se aseamănă destul de mult cu florile de gloxinie.
Vă doresc succes la cultivarea florilor!