Experiențe culinare delicioase în Italia

Elena Harabagiu, loc. Râmnicu Sărat, jud. Buzău
Stimată redacție și dragi cititori,
De aproape 4 ani, în fiecare vară merg în concediu cu familia în Toscana, unde am descoperit Italia culinară.

Am locuit într-un sat turistic Rosignano Maritimo, dar am vizitat orașe precum: Volterra, San Gimigniano, Cecina, Pisa. Orașul Volterra se află la altitudinea de 540 m și prezintă un interes arhitectural special, datorită castelelor istorice și ruinelor etrusce și romane ce înconjoară  zona. Am vizitat Muzeul Alabastrului, Piazza dei Priori unde am asistat la o nuntă. Am rămas profund impresionată de obiceiurile și tradițiile lor. Ruinele Teatrului Roman sunt de o încărcătură arheologică indiscutabilă. San Gimigniano, cel mai faimos sat al Toscanei este adesea descris drept un „Manhattan medieval” datorită șirurilor de turnuri antice din piatră ce se înalță la orizont. Întreg orașul este pietonal și exclusiv turistic. Parterul le este ocupat de mici restaurante sau prăvălioare de unde poți cumpăra artizanat și tot felul de suveniruri.

Întregul San Gimignano este un muzeu în aer liber, ca oricare alt oraș din minunata Toscana. Pisa nu mai are nevoie de nicio descriere. Prin monumentele arhicunoscute se prezintă singură. În Piața Miracolelor, una dintre cele mai încântătoare piețe ale Italiei se află turnul înclinat din Pisa, înconjurat de tarabe cu suveniruri și pajiști cu iarbă verde pline de turiști. Este o zonă superbă, unde am savurat nenumărate delicii culinare. În Volterra am mâncat cele mai bune mezeluri din toată vizita noastră în Toscana. La Taverna, unde patronul nu s-a sfiit deloc să ne servească la masă, să stea de vorbă cu noi, să facă glume.
Bucătăria toscană era considerată o bucătărie săracă, a țăranilor care trăiau din roadele muncii lor, dar calitatea și îmbinările ingredientelor din care sunt preparate mâncărurile, legumele, brânzeturile, salamurile picante, cărnurile, peștele, fructele de mare, uleiul de măsline de cea mai bună calitate și vinurile excepționale, au devenit tot mai cunoscute și apreciate de oameni din toate colțurile lumii. În Toscana pâinea se face fără sare. Asta pentru că în trecut sarea era extrem de scumpă, iar brutarii au renunțat la ea. Și așa a rămas, de atunci, pâinea din această regiune. Nu a fost favorita mea, dar a compensat focaccia, care are deasupra un strat de ulei de măsline și multă sare grunjoasă.

Ca în toată Italia, masa este compusă din aperitiv sau gustări reci (antipasti), felul întâi (primo piatto), de cele mai multe ori paste, orez (risotto) sau supe, felul doi (secondo piatto) compus din pește sau carne cu o garnitură (contorno), iar la final desertul (dolce). De lângă bucatele delicioase nu pot lipsi renumitele vinuri toscane și o cafea espresso, care încheie o masă copioasă.  În general, la prânz sau cină, începeam cu gustări reci din bruschette ce includeau salamuri uscate și prosciutto crudo, eventual acompaniate de tarte cu ficăței de pui sau tarte cu pateu de măsline. Am gustat și minestrone – o supă densă de legume, de fasole – una dintre mâncărurile tradiționale toscane. Dintre cărnuri nu am ratat „bistecca alla fiorentina”, celebra friptură florentină din carne bovină de Chianina sau Maremmana. Cele mai bune brânzeturi  pe care le-am gustat au fost cele din lapte de oaie cum este pecorino. Cele mai bune și proaspete fructe de mare, le-am mâncat acolo și am învățat să le și pregătesc. La desert am servit fructe, dulciuri tradiționale sau înghețată delicioasă făcută la gelateriile tradiționale. Mi-am cumpărat și câteva cărticele cu rețete delicioase; am și încercat câteva dintre ele. Sper că v-am trezit interesul, sau mai zis apetitul, pentru această regiune superbă!