Dragi prieteni ai florilor, Dacă v-ați străduit și ați plantat sau semănat la timp speciile floricole îndrăgite, veți avea multe satisfacții. O magnifica explozie de flori se produce la începutul verii. Dacă încă nu le aveți, vă recomand câteva specii nepretențioase, cu înflorire bogată și de lungă durată. O specie populară este Coreopsis sinonim cu Calliopsis sau ochiul fetei numit popular și lipscănoaie, ale cărei flori atrag orice privire începând cu luna mai. Florile apar exploziv pe toate ramurile tufei susținute de codițe lungi. Florile colorate galben închis, purpuriu sau brun-roșcat până la ciocolatiu au un disc central purpuriu. Înflorirea este de lungă durată. Planta crește și se simte bine în plin soare. Nu pretinde lucrări speciale, este o specie rustică și ușor de îngrijit. Se autoînsămânțează, așa că ai puțin de lucru la ea. Altă specie anuală este Gypsophilla sau floarea miresei sau planta de cretă (îi place solul calcaros). Are varietăți cu flori albe și cu flori roz. Este o specie rustică cu lăstărire și înflorire abundentă, explozivă ale cărei flori cucerește orice privire prin abundența florilor mici și delicate. Se seamană toamna în noiembrie, sau primăvara timpuriu, în orice fel de sol, chiar sărac, calcaros sau nisipos. Florile sunt foarte potrivite pentru ornarea buchetelor, cărora le conferă eleganță. O alta specie tot anuală este Nigella damascena sau negrilica, zisă și mustața sau chica voinicului. Este o plantă ce crește până la 50-60 cm înălțime, care lăstărește bogat. Are frunze puternic sectate. Face flori semiduble albastre, roz sau albe înconjurate de un guleraș de frunze filiforme. După înflorire se formează niște capsule interesante ca niște gogoși moi, lucioase, sidefii, ce decorează pe măsură ce se usucă. În interiorul lor sunt multe semințe negre cu gust de piper. Capsulele se sparg și planta se autoînsămânțează. Poate răsări toamna sau primăvara următoare. Aveți grija că plantele ca atare nu suportă mutarea de la un loc la altul. Înflorire bogată și concomitentă au și plantele de Eremurus stenophyllus sau crinul de stepă numit și crin coadă de vulpe. Este o specie erbacee perenă cu o formațiune rizomatoasă în sol, din care pornesc primăvara frunzele, iar la începutul verii tulpinile florale drepte și înalte, cu aspect de lumânări, pe care sunt înșirate florile ce se deschid de jos în sus. În peisajul grădinii apar ca niște lumânări aprinse, de aceea plantei i se zice și lumânarea deșertului. Culorile cele mai atractive ale florilor sunt galbene sau portocalii, dar pot fi și roz pal-albicios. După înflorire planta intră în repaus, frunzele și tulpinile se usucă, face semințe cenușii sau negricioase, angulare (cu dungi) a căror viață germinativă este scurtă. Ele răsar numai dacă trec și beneficiază de o perioadă de frig. Trebuie reținut că plantele de Eremurus obținute din semințe înfloresc abia dupa 3 ani de creștere. În sfârșit, o specie tot populară este nemțișorul sau pintenul cavalerului cu denumirea științifică Delphinium. Este o specie cu port înalt și flori abundente pe axul central și pe ramuri. Înflorește în prima parte a verii, când căldura este mai ponderată sau toamna a doua oară, dacă s-au scurtat tulpinile pentru a lăstări din nou. Crește bine pe soluri cu pH alcalin (la nivel de 7,2-7,5), bogate în materii nutritive. Semănatul la sfârșitul toamnei și trecerea semințelor prin frig dă rezultate mai bune. Plantele de nemțișor nu suportă translocarea. În grupuri cu mai multe plante această specie este mai bine pusă în valoare. Sper că v-au cucerit speciile prezentate și le veți face loc în grădinile voastre! Numai bine! Gheorghe Cojocaru, loc. Drăgănești-Olt, jud. Olt Distribuie articolul pe: