Salcia mirositoare (Elaeagnus angustifolia), cunoscută și sub numele de salcioară, este un arbust exotic ce prosperă în zonele de câmpie și submontane. Originară din vestul Asiei și sudul Europei, această specie se remarcă prin adaptabilitatea sa ridicată, tolerând atât seceta, cât și gerurile aspre. Dacă vrei să o cultivi în grădina ta, iată tot ce trebuie să știi despre înmulțire, îngrijire și protecția împotriva bolilor. Cum se înmulțește salcia mirositoare? Există trei metode principale de înmulțire a acestui arbust: Butășirea – Se realizează în luna noiembrie, folosind lăstari sănătoși. Semințele – Procesul implică mai multe etape: Culegerea semințelor dintr-un arbore matur și selecția celor mai bine dezvoltate. Uscarea semințelor într-un loc călduros și uscat, până ce stratul exterior devine dur. Stratificarea – semințele se așază într-un recipient cu nisip umed și se păstrează la frigider timp de trei luni. Germinarea – după perioada de stratificare, semințele se plantează într-o tavă cu substrat format din nisip și mușchi de turbă, menținând solul umed. Primele răsaduri vor apărea în 1-2 luni, iar plantarea în grădină se face când plantele au cel puțin două seturi de frunze. Marcotajul – O metodă mai puțin utilizată, dar eficientă pentru obținerea de noi exemplare. Îngrijirea salciei mirositoare Salcia mirositoare este ușor de întreținut, având o mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol. Cu toate acestea, preferă solurile bine drenate, nisipoase și reavene. Deși poate crește și în soluri calcaroase, acestea nu sunt mediul său ideal. Lumina și temperatură: Iubește lumina și căldura, dar tolerează și temperaturile scăzute, rezistând chiar și la -40°C. Se dezvoltă bine în climatele continentale, unde temperaturile ridicate nu persistă pentru perioade îndelungate. Udare și fertilizare: Nu necesită udări frecvente, fiind tolerantă la secetă. Crește bine în soluri sărace, dar aplicarea unui îngrășământ organic primăvara poate stimula o dezvoltare mai viguroasă. Tăiere: Arbustul este foarte tolerant la tundere și poate fi modelat cu ușurință, fiind o alegere excelentă pentru garduri vii. Lăstarii se dezvoltă rapid, formând o coroană bogată care ajunge până la sol. Rezistență la poluare: Datorită robustei sale, salcioara este o alegere potrivită pentru zone urbane poluate sau regiuni de coastă. Boli și dăunători Boli fungice: Petele maro sau cenușii pe frunze – cauzate de agenți patogeni fungici. De obicei, nu necesită tratament chimic, dar în cazuri severe se poate aplica un fungicid preventiv. Petele negre și îngălbenirea frunzelor – un alt semn al unei infecții fungice care, netratată, poate duce la căderea prematură a frunzelor. Cancerul arborilor: Se manifestă prin zone scufundate, negre sau ruginii pe trunchi și ramuri. Ramurile afectate trebuie tăiate la cel puțin 6 cm sub zona bolnavă pentru a preveni răspândirea infecției. Vestejirea vasculară: Apare în soluri slab drenate, fiind provocată de ciuperci care blochează circulația apei în arbore. Semnele includ ofilirea bruscă și decolorarea frunzelor. În cazuri grave, este necesară aplicarea unui fungicid. Distribuie articolul pe: