Iris, zeiţa grecilor, era simbolul legăturii dintre zei şi oameni reprezentat prin arcuitul curcubeu. De la aceasta şi-a luat numele şi stânjenelul, cu florile lui în toate culorile. Genul de plante Iris cuprinde peste 300 de specii şi este originar din zonele deluroase, mlăştinoase sau înierbate din Europa, Orientul Mijlociu, nordul Africii, Asia şi America de Nord. Iris germanica creşte sub formă de tufă medie, de până la 150 cm înălţime, şi înfloreşte în luna mai-iunie. Frunzele sunt lanceolate şi, în funcţie de varietate, florile pot avea diferite culori, de la alb la galben, roz, carmin, bleu şi violet. Pentru a încuraja reînflorirea, înlăturaţi părţile ofilite ale plantei şi florile trecute. Citește și Gardurile vii cu forme frumoase Iris – sfaturi de cultivare Frunzele irisului au o nuanţă ciudată de verde gălbui, marginile sunt încreţite, aspectul întregii plante fiind depreciat. De asemenea, putem observa multe furnici în jur. La o analiză mai atentă putem observa pe dosul frunzelor afidele care şi-au făcut un culcuş confortabil pe irisul nostru. Afidele în sine nu sunt foarte periculoase pentru cultură. Problema mai gravă apare în cazul în care sunt purtătoare de viruşi – pentru aceştia nu există niciun remediu. Cea mai simplă soluţie de îndepărtare a afidelor este spălarea plantei cu furtunul în timpul dimineţii. Se mai pot folosi şi insecticide conform indicaţiilor de pe ambalaj. Citește și Alergia la polen – minimizează riscul Irişii sunt uşor şifonaţi, ca şi cum ar fi fost afectaţi de temperaturi ridicate şi de vânt puternic. Marginile frunzelor sunt decolorate, iar planta nu pare a fi într-o stare bună. Dacă ne apropiem mai tare, insectele dăunătoare pot fi observate cu ochiul liber. În acest caz este vorba de tripşii care se hrănesc cu seva plantei. Ei pot fi îndepărtaţi uşor fie prin eliminare manuală, fie prin spălare cu soluţie de săpun sau insecticid clasic conform indicaţiilor producătorului. Citește și 5 plante dragi pentru balcon Irisul nu se mai dezvoltă, stagnează, bobocii existenţi nu se mai deschid, iar dăunători vizibili nu există. Dacă după o inspecţie amănunţită nu găsim motivul pentru care planta noastră moare, va trebui să o dezgropăm. Este foarte posibil ca aceasta să fie atacată de nematode, mici viermi cilindrici care se hrănesc cu seva plantei, ducând astfel la moartea acesteia. Aceştia pot fi identificaţi prin mici umflături pe rădăcini. Deoarece sunt destul de greu de îndepărtat şi, de obicei, le observăm prea târziu, cel mai bine este să previi apariţia lor. Nematodele apar mai ales din cauza lipsei de apă din sol. Ca tratament, putem folosi nematocide conform indicaţiilor de pe ambalajul produsului. Citește și Scânteioarele multicolore din grădină Articol adaptat din revista Casa şi grădina * Text: Adriana Bărar * Foto: © Lilyana Vynogradova; SunnyS – Fotolia.com Distribuie articolul pe: