Turcii spun despre fenomenul natural unic în lume de la Pamukkale că este a opta minune a lumii, iar orașul Hierapolis, clădit alături, ca stațiune termală, acum peste 2.000 de ani, este încă în picioare, în ciuda tuturor vicisitudinilor. Pamukkale reprezintă una din principalele atracții turistice ale Turciei. Înseamnă „castel de bumbac“, o denumire foarte inspirată pentru dealul care se vede din depărtare, impunător ca un castel și alb precum bumbacul. Izvoarele fierbinți încărcate de minerale, care au curs și curg și azi pe terase și în bazine, au depus pe acestea travertinul alb, în forme încremenite, amintind de concrețiunile din peșteri. Multe bazine au forma unor scoici, unele goale, altele pline cu apă. Frumusețea este însă un dar pentru care se plătește. Nu mă refer la taxele de intrare pentru turiști, ci la efectele turismului asupra frumuseții naturale a locului. Păstrarea unui echilibru între vizitarea lui masivă, asigurarea unor condiții de odihnă și tratament termal cât mai moderne și conservarea peisajului nu este un lucru ușor. Izvoarele care mai curg azi pe terasele de la Pamukkale sunt ghidate cu grijă, mereu pe alte zone, pentru a le reface și a le menține pe cât posibil frumusețea. Cine ajunge aici nu poate rata plăcerea unei plimbări prin bazinele cu apă caldă. Sunt „scoici“ pline cu apă, prin care se poate umbla, dar numai fără încălțăminte. O experiență unică o constituie o baie printre coloanele antice din piscina în care apa acoperă ruinele distruse de un cutremur. Se spune că băile în piscina Cleopatrei sunt sursa tinereții veșnice, că o oră petrecută aici te întinerește cu un an. Nu știu dacă fizic, dar psihic, chiar cu mai mulți! Foto: Flori Lixăndroiu Distribuie articolul pe: