www.pixabay.com Elena Râncioagă, sat Izvoru, com. Proviţa de Sus, jud. Prahova Dragii mei, Vă scriu despre lisianthus, o floare anuală elegantă şi pretenţioasă şi despre lucrările de sezon. Creşte până la un metru înălţime. O recunoşti uşor după forma superbă a florilor ca nişte clopoţei. Unele varietăţi seamănă cu trandafirul. Petalele sale dantelate sunt cel mai adesea albastre. Se foloseşte cel mai frecvent la buchetele de mireasă. Este una dintre florile care rezistă bine după ce sunt tăiate, şi 2-3 săptămâni în vază. E dificil de obţinut din seminţe, mai bine sădeşti bulbii, eu aşa procedez: îi pun în ghivece de 10-15 cm, cu multe guri de scurgere, cu pământ bine drenat, cu pH 6,5-7. Remediez nivelul pH-ului adăugând calciu (în apă din belşug) şi las pământul să se usuce între udări. O dată la două săptămâni, aplic fertilizator cu fosfor şi potasiu. Când trece îngheţul, ţin planta în soare direct, să crească. După ce înfloreşte, lisianthus preferă lumina parţială, soarele îi arde frunzele. Ziua, temperatura optimă este 20-25 grade Celsius, iar noaptea 16-18 grade Celsius. Când o transplantez, o ţin bine de rădăcini. Este cam pretenţioasă, dar merită cultivată. O înţeleaptă vorbă din bătrâni spune: „Când blana iepurelui se-ndeasă, du-ţi cartofi şi şi legumele-n casă!” şi cum a sosit toamna, în grădină sunt multe treburi de făcut. Continuarea acestui material aici. Distribuie articolul pe: