Myosotis, floarea de nu-mă-uita

Myosotis este o iarbă anuală cu flori frumoase, venită în grădini și ghivece din umbra pădurii și de pe malurile râurilor. Florile ei micuţe, care apar la începutul verii, pot lua nuanțe de albastru deschis, roz sau alb, cu un ochi galben în mijloc; frunzele sunt subţiri şi lanceolate.

Myosotis – ce-i cu numele astea?

Myosotis – denumirea științifică – provine din limba greacă, unde înseamnă „urechea șoricelului”, căci așa li s-a părut botaniștilor că arată frunzele ei micuțe.

Citește și Vița de vie – tăieri de primăvară

Însă noi o cunoaștem mai ales după numele de „nu-mă-uita”. Se pare că această denumire, răspândită și în celelalte limbi europene, provine din germană: Vergissmeinnicht. Legenda spune că atunci când Dumnezeu a dăruit nume fiecărei plante, una mai mărunțică, cu petale albastre, rămasă la urmă, a șoptit: O, Doamne, nu mă uita! Iar Domnul a decis ca acesta să-i rămână numele. În urma acestei legende, în Germania secolului al XV-lea, îndrăgostiții purtau floarea mereu cu ei pentru a nu fi uitați de perechea lor.

Se mai spune și că bunicii plantează în grădină floricica albastră de nu-mă-uita pentru a nu fi uitaţi de nepoţi.

Citește și Azaleea de apartament – cele mai frecvente probleme

Myosotis – cum o îngrijim?

Plantă anuală, fără pretenții, Myosotis preferă locurile mai umbrite din grădină, dar se descurcă şi la soare. Are nevoie de pământ bogat de grădină, bine drenat, care să fie menţinut în permanenţă umed. Dacă doreşti, poţi adăuga îngrăşământ o dată sau de două ori pe sezon.

Florile de Myosotis se înmulţesc uşor prin seminţe pe care le poţi semăna îndată ce pericolul îngheţului a trecut sau prin separarea tufelor mature.

Dacă vrei ca nu-mă-uita să înflorească mai devreme, dezvoltă răsaduri în interior cu două săptămâni înainte de ultimul îngheţ. Plantele arată foarte bine plantate în grupuri mari sau în rocării.

Citește și Pelinul – utilizari frecvente si o super reteta