www.cristiniculescu.com Dragi prieteni ai revistei, Pe cititoarea noastră fidelă, Mihaela Onisei, o cunoașteţi sigur din articolele și pozele trimise la redacţie pentru rubrica de bricolaje sau plante, așa că nu fiţi timizi și însoţiţi-ne în această vizită la ea acasă, unde ne-a așteptat cu noi decoraţiuni, alături de fiica sa, Cristina. Spune-ne, pe scurt, povestea apartamentului în care locuiţi. Noi am locuit în același bloc, împreună cu părintii mei și am aflat că este de vânzare acest apartament, identic cu al lor, dar în oglindă: cu living mic, hol lung și îngust, bucătărie întunecată… L-am cumpărat, dar nu îmi plăcea cum era compartimentat. Așa că am spart holul, livingul și bucătăria și am creat un spatiu deschis și luminos. Nu vreti să știti prin ce am trecut cu renovarea și cum era aici: șantier este puţin spus. De la 3 pereţi dărâmaţi vă daţi seama cât moloz a ieșit. Apoi, am pus gresie peste tot, iar pereţii i-am placat cu gips-carton și am făcut arcade și spaţii decorative. Evident, odată ce munca fizică se apropia de final, am început munca de lămurire cu soţul meu în privinţa finisajelor. El își dorea să vopsim în nuanţe de maro și bej peste tot. Eu, de-abia ieșită din apartamentul părinţilor, cu 20 de ani de crem și maro în faţa ochilor, am insistat pentru culoare. www.cristiniculescu.com Până la urmă, mi-a ieșit ce am dorit: nuante calde și spatiu luminos și modern. A fost amuzant că terminaserăm amenajarea livingului și a dormitorului Cristinei și sotul meu a zis că se ocupă el de mobila pentru dormitorul nostru. Ce era să mai spun, după ce îmi dăduse mână liberă la decorat restul casei? Astfel, ajung acasă într-o zi, iar mobila din camera noastră era verzuie, culoarea oului de rată, cum avea bunica dulapurile. Am adăugat apoi accen- te verzi la draperie și cuverturi, pentru a fi în ton cu toată camera și, în timp, a ajuns să ne placă și dormitorul. În plus, dormitorul îmi servește și drept spatiu de lucru pentru toate proiectele mele de bricolaj și decoratiuni. Povestește-ne despre această pasiune pentru decoraţiuni create manual. O moștenesc de la tatăl meu, în special, care mereu bricola câte ceva. Odată, a lucrat la strung un far în miniatură, pe care îl păstrez și acum la loc de cinste. La noi în familie mereu s-a încurajat creativitatea, folosirea imaginatiei, reciclarea obiectelor și lucrul cu materiale naturale. Eu iubesc mai ales materia primă oferită de toamnă: frunze, crengi, pietre, ghinde și castane. www.cristiniculescu.com Toamna trecută mă plimbam prin parc și am văzut niște crengi cu frunze tăiate. Le-am adunat, m-am luptat cu ele până acasă și, când am deschis ușa, sotul meu și-a pus mâinile în cap. Nu vă imaginati că erau trei crengute pe care le tineam în brate, ci crengi serioase, pe care le târam după mine. ”Ce faci cu toate crengile astea?”, m-a întrebat sotul. Nici eu nu știam atunci ce voi face, dar, uitându-mă pe internet, o veritabilă sursă de inspiratie, am găsit niște buchete din frunze rulate pe un site. Și mi-am spus: ”Dacă ei au reușit, eu de ce nu aș putea?!” Și atunci, am luat frunzele, le-am umezit și le-am rulat. Primele mi-au ieșit mai stângace. Acesta din poză este chiar printre primele realizate și nu este atât de reușit. Următoarele au fost din ce în ce mai frumoase și, de câte ori mergeam pe la câte o vecină sau prietenă, duceam câte un buchetel de frunze. Curând, cred că tot cartierul avea câte un buchet de la mine. Chiar o prietenă mi-a spus că atunci când se va mărita, să îi fac eu buchetul de mireasă, din astfel de frunze rulate. Sunt de acord, numai să se mărite toamna, când este o bogătie de frunze prin parcuri și grădini. Când nu mă ocup de adunat crengi și pietricele de prin parcuri, am la îndemână și alte materiale, textile sau hârtie. www.cristiniculescu.com Am mai creat un pomișor ”înflorit” ca să înveselesc apartamentul. Aceste flori din material textil nu se ofilesc niciodată, puteti alege diverse culori, mărimi și modele pe aceeași crengută. Despre cum am realizat pomișorul am mai scris în revista Practic. Ultima decoratiune o reprezintă păpușelele din hârtie, pe care le-am văzut pe internet, însă acolo era doar evantaiul, fără faţă aplicată. Și m-am gândit să îmbunătătesc modelul și să le pun ochișori care se mișcă, iar gura este decupată din reviste glossy. Pentru un plus de elegantă, le-am pus la gât coliere create din mărgele sau nasturi decorativi, iar pe pliurile evantaiului, care este rochita, am adăugat floricele din material textil. Aceste mici decoratiuni se pot agăta la ușă, prin casă, de crengile copacilor și prin alte locuri. Această pasiune este împărtășită de toată familia? Da, sotul meu este mai liniștit așa, mai calculat. Mai aruncă el câte-o ocheadă când mă catăr în mijlocul patului, cu foarfece, lipici, sclipici, carioci, hârtie, textile, nasturi și mărgele, dar nu mai zice nimic. S-a obișnuit de atâtia ani. Iar Cristina mă mai ajută, dar nu pot spune că aceasta este și pasiunea ei. Ea este oricum concentrată pe facultate acum, este studentă la Psihologie și vrea să devină terapeut. Iar sotul este cu munca, el lucrează la METROREX. Ceva ce facem cu totii cu plăcere sunt petrecerile costumate; mergem la părintii mei, la tară, ne adunăm tot neamul, cu sora mea, cu familia ei și ne costumăm care mai de care. Vara avem o petrecere în care împodobim bradul, ne îmbrăcăm cu geci și fulare și cântăm colinde până seara. Ne place mult să stăm cu familia, să râdem, să facem tot felul de nebunii de genul acesta. Și când este de muncă, o facem tot cu zâmbetul pe buze. Mie îmi place tare mult și să gătesc, să fac tot felul de prăjituri și să le decorez; v-am pregătit un chec cu banane și ciocolată, gustati o felie! www.cristiniculescu.com Delicios, într-adevăr! Când am intrat în bloc, am observat finisajul scării, total diferit de ce vezi de obicei în blocuri. Da, asta a fost mâna noastră. Am fost amândoi în comitetul asociatiei de locatari, sotul era președinte, și când a trebuit să renovăm intrarea în scară, eu le-am propus să facem așa. Au fost câteva voci rezistente la schimbare, că cine-a mai pomenit, că va costa mult, că e greu de întretinut etc. Le-am tot arătat poze și le-am explicat, de-abia când a fost terminată lucrarea a început să le placă. Primeam complimente de la toti vizitatorii. Ne-a costat 10.000 Euro lucrarea, dar a meritat: am făcut parterul și etajul 1 și arată complet diferit. Tot eu mă ocup de grădinita din fata blocului, unde am mereu grijă să avem flori și să fie gardul viu tuns și îngrijit. În blocul nostru au stat multi scriitori de seamă, avem și o plăcută comemorativă la intrare și vreau așa, să fie lucrurile frumoase și luminoase… Frumos și luminos este și sufletul gazdelor noastre, care întruchipează spiritul Practic: voioșie, muncă, imaginaţie și ospitalitate. Le mulţumim pentru că ne-au primit și v-au primit pe toţi în casa lor, prin intermediul acestui articol, și le dorim mult succes în continuare. Să fim cu toţii cu zâmbetul pe buze și la petreceri și la muncă! Text: Cătălina Vieru Foto: www.cristiniculescu.com Distribuie articolul pe: