Fabio Lotti – Fotolia Dragă redacție, În precedentul articol, publicat în nr. 7/2013 ofeream cititorilor câteva informații despre creșterea fazanilor în general. De data aceasta revin cu prezentarea unor detalii privind creșterea în captivitate a acestor păsări, care pot deveni bună sursă de venit. medic veterinar Mihai Dincă, București Creşterea în captivitatea a fazanilor (sistemul semi-intensiv)Se practică în voliere de ouat, împărțite în compartimente cu suprafața de 18-20 mp pentru fiecare familie formată dintr-un mascul şi 6 femele. De asemenea, pot fi folosite „volierele de grădină”, pentru loturi de 25 de fazani la 100 făzănițe (raport 1:4), cu suprafețe de 500-700 mp. Ouăle obținute de la făzănițe pot fi incubate natural (cu cloşti) şi puii se cresc cu cloşti captive. În cazul în care creşterea se face pentru popularea fondurilor de vânătoare, puii obținuți se vor elibera la 60-90 de zile în pădure, odată cu fazanii adulți, dacă fazaneria îşi lasă puii să se obişnuiască cu aceștia. Puii vor fi chemați de îngrijitor prin fluierături scurte, permanent cu aceeaşi melodie. Seara, pentru culcare, îngrijitorul va închide puii, să fie cât mai egal repartizați în fiecare dintre cutii. În momentul în care se observă că numărul de insecte pe o anumită parcelă se reduce, cutiile de creştere, cu cloşti şi pui, se mută pe o altă parcelă. Treptat, pe măsură ce puii devin mai independenți de cloşti, şi încep să doarmă pe crengile unor copaci sau arbuşti (în interiorul volierei), se reduce numărul de cloşti, cutiile de creştere rămânând însă pe loc (ca locuri de refugiu şi adăpost), iar hrana se administrează ca şi până atunci, în apropierea acestora. După ce se îndepărtează cloştile în totalitate, hrana se depune în apropierea cărărilor spre pădure sau chiar în pădure. Creşterea intensivă a fazanilor Se practică folosind sistemul de creştere pe toată durata vieții economice a fazanilor. În acest sistem, fazanii sunt crescuți toată viața închişi în voliere, hale, adăposturi pentru ouat şi pentru iernat. Puii se obțin prin clocit sau prin incubație artificială, putând fi crescuți natural sau artificial. Puii pot căpăta destinații diferite, cei obținuți din loturile de elită se cresc până la maturitate pentru împrospătarea efectivului matcă destinat producției. Altă categorie de pui pot fi crescuți pentru producerea de carne sau pentru repopularea fondurilor de vânătoare. Popularea fondurilor de vânătoare se face la vârsta de 90 de zile a puilor. Producția de ouă a făzănițelor sălbatice nu depăşeşte 25-30 de ouă, în timp ce femelele selecționate pot realiza producții de 65-80 de ouă/cap/sezon de ouat. Puii de fazan pot fi crescuți în voliere cu o suprafață de 10-20 mp. Înăuntru se pune o cuşcă obişnuită din lemn, în care puii de fazan se adăpostesc în caz de vreme urâtă. O găină poate avea grijă de 15-20 de pui, iar o curcă poate avea grijă de un număr de până la 30 de pui de fazan. După ce au atins o vârstă de 20-30 de zile, puii de fazan sunt transferați în volierele comune. Pentru creşterea puilor de fazan se folosesc cuşti mobile, de 3-5 mp, cu o înălțime de 1-1,2 m, care se aşază pe o păşune pregătită anterior. Creşterea în captivitate Modalitățile prezentate anterior sunt caracterizate printr-o serie de pierderi provocate de schimbările meteorologice bruşte, de pierderile provocate de păsările şi animalele de pradă. În fermele moderne de creşterea fazanilor, puii se cresc în 2 sau 3 faze, în funcție de anotimp şi condiții. La vârsta cea mai fragedă, aceştia sunt crescuți în baterii de cuşti pentru păsări, după care sunt crescuți inițial, într-un coteț cu curte şi, ulterior, în voliere. Bateriile de cuşti sunt cu mai multe etaje. Într-o cuşcă cu dimensiuni de 3000x100x30 cm pot fi adăpostiți 80-90 de pui, până la împlinirea vârstei de 2 săptămâni. În cazul unor rase mai mari poate fi necesar ca păsările să fie tăiate pe durata creşterii lor. Puii de fazan îşi pot răni picioarele în gardul de sârmă de pe podea, care are dimensiunile găurilor de 6×6 până la 12×12 mm. Prin urmare, în primele 4 zile, podeaua trebuie să fie acoperită cu câteva bucăți de hârtie, rogojini sau pânză groasă, care sunt îndepărtate treptat. Temperatura din bateria de cuşti se modifică, conform tabelului: Vârsta (zile) Temp.(°C) 1-3 32 4 31 5 30 6 29 7 28-27 8-14 26-25 15-17 24-22 18-21 22-20 După 18-20 După cea de-a 2-a săptămână de viață, grupul este transferat în cotețe acoperite, cu curte pentru plimbare şi păscut. Acestea nu se încălzesc, însă temperatura nu trebuie să scadă sub 18-20 grade Celsius. Creşterea pe podea poate fi făcută numai dacă deasupra se asigură un aşternut gros sau se aplică nişte grătare din material plastic. Încălzirea se realizează cu ajutorul unor eleveuze. Podeaua este acoperită cu un strat de paie curate sau talaş de cel puțin 7 cm grosime, bine uscat, nemucegăit, bine tasat ca să nu afecteze mersul puilor. În niciun caz nu trebuie folosite aşchii de lemn, deoarece puii de fazan pot să le înghită în loc de furaj, în aceste condiții putând să survină chiar şi moartea. În cazul creşterii pe podea, temperatura camerei în timpul zilei, atunci când grupul este în mişcare, se menține în jurul a 25-28 grade Celsius, iar noaptea, când dorm, la 32 grade Celsius. În centrul eleveuzei, trebuie să avem 37-38 grade Celsius şi la 5 cm deasupra solului. După aceasta, temperatura se micşorează treptat, ca şi în cazul creşterii în cuşti, în funcție de comportamentul stolului. Temperatura se micşorează prin ridicarea eleveuzei cu 1 cm pe zi, începând cu ziua a 6-a. dule964 – Fotolia Într-o boxă de 4×4 m se introduc 350 de pui. În primele 3-4 zile puii au la dispoziție un spațiu mai redus prin limitarea acestuia cu ajutorul unor cercuri de carton sau placaj. În ziua a 2-a se lărgeşte cercul, iar în a 4-a zi se elimină. Colțurile boxei se rotunjesc (se umplu) cu talaş. Inițial, pentru 1 mp de podea sub nişte eleveuze se instalează până la 25 sau chiar 30 de pui de fazan, al căror număr scade, după a 9-a săptămână de viață, la 15-20. În ce-a de-a 7-a zi, în cazul unei vremi însorite, puii pot fi scoşi la plimbare prin curte timp de jumătate de oră, pe urmă progresiv, timp de una, două trei ore. De obicei, după vârsta de 3-4 săptămâni, în caz de vreme urâtă, puii sunt transferați în voliere, de suprafață de 30-40 mp, în care sunt crescuți aproximativ 100 de pui. După 6 săptămâni, sunt mutați în voliere cu lungimi de zeci de metri. Aici ei pot creşte liber până în momentul în care sunt valorificați. Se recomandă ca volierele să aibă aceeaşi lățime cu boxele, iar lungimea cât mai mare. Se va asigura câte 0,4 mp/cap, atunci când sunt mutați. În fiecare volieră se vor amenaja scăldători de nisip şi de cenuşă cu un mic adăpost acoperit. În cazul unei vremi nefavorabile, puii vor fi introduşi în boxe sau adăposturi imediat. Puii se cresc în hale şi volierele aferente până la 40-50 de zile, vârstă de la care suportă relativ uşor capriciile vremii. De la această vârstă, puii sunt introduşi în voliere de stocaj. Acestea au suprafețe variabile (0,5-1 ha) fiind recomandate menținerea unor pâlcuri (boschete) alternând cu suprafețe cultivate cu lucernă, sorg, porumb, floarea soarelui, sfeclă furajeră, cu perioada de vegetație diferită, asigurându-se astfel hrana suplimentară precum şi adăpost natural. Densitatea minimă este de 4-5 mp/cap. În adăposturi se vor construi mici adăposturi cu acoperiş într-o singură pantă sub care se amplasează hrănitoarele şi adăpătoarele (câte una pentru fiecare 100 de pui). La înălțimea de 1 m de la sol se vor fixa stinghii de 3-4 m lungime, la 25 cm una de alta (50 de stinghii/ha). Din loc în loc se vor amenaja grămezi de nisip şi cenuşă, minim 3-5 bucăți de câte 3-5 mp. Se vor asigura cutii cu nisip şi cenuşă în hale, dacă se vor creşte în hale până la sacrificare. În unul dintre colțul volierei se amenajează din plasă de sârmă tunelul de prindere în vederea valorificării. Numai bine! Distribuie articolul pe: