Și o curte mică poate deveni un colț de rai

Cătălina Vieru
De când a apărut primul număr al revistei Practic-Idei am știut că avem drept cititori oameni deosebiți, harnici și cu sufletul mereu tânăr. Și iată, 11 ani mai târziu, încă ni se demonstrează acest lucru la fiecare număr pe care îl publicăm.
De data aceasta, am fost în vizită la o familie tânără, și ca vârstă și ca suflet, din localitatea Urlați, jud. Prahova. Doamna Gabriela Zanfir a fost cea care ne-a deschis poarta și ne-a poftit, cu emoție și entuziasm, în curtea și casa familiei sale. Încă de la poartă, am fost înconjurați de un parfum dulce și deosebit, iar când ne-am uitat în jur, am identificat și sursa: curtea era plină de flori, cele mai multe fiind trandafiri în zeci de nuanțe și cu zeci de parfumuri. „Piesa” de rezistență a grădinii o reprezintă trandafirul cățărător înalt de 3 m și cu o explozie de aproape 1000 de flori albe. De această splendoare se bucură și soțul doamnei Gabriela, dar și cei doi copii, Rafael, de 13 ani și Darius, de 2 ani și jumătate, care este năzdrăvanul familiei.
De când locuiți aici și cum ați început construcția casei?
Ne-am mutat acum 4 ani de la bloc, unde am stat câțiva ani buni. Terenul aparține bunicii mele, care locuiește în casa bătrânească. Încă dinainte să ne mutăm, ne-am promis că atunci când vom sta la casă, pe pământ, o vom construi noi de la zero, pentru a putea să o amenajăm exact așa cum ne dorim, fără compromisuri. Pentru că am avut terenul, ne-am mutat aici înainte să rămân însărcinată cu cel mic și am început construcția casei. Soțul s-a ocupat în mod special de acest proiect, el lucrând în construcții. În câteva luni ne-am și mutat la parter, acesta fiind finisat primul. La etaj vrem să facem o mansardă, cu balcon, unde să îmi pot etala florile. Am cheltuit până acum cam 80.000 lei și mai avem finisajul pe exterior, placarea scărilor și înlocuirea gardului. Soțul meu e pasionat de confecții și finisaje de lemn: el a făcut foișorul, precum și alte obiecte din lemn. El e cel care vine mereu cu câte o idee de amenajare inedită și vrea să schimbăm câte ceva, lucru cu care sunt total de acord, căci și mie îmi place să alung plictiseala și să păstrez aerul proaspăt cu diverse decorațiuni: draperii colorate diferit, covorașe etc.
Cum ați ales compartimentarea casei?
Casa are 2 dormitoare, unul pentru noi, unul al copiilor, ambele au deschidere către living, un spațiu în care ne relaxăm împreună, iar bucătăria este open space, având deschidere către living. În primul rând, voiam să creăm senzația de spațiu, acesta fiind motivul pentru care am optat pentru open space, dar și pentru că Darius a început de ceva timp să meargă și îmi e mai ușor să îl supraveghez în ambele camere. Tot copiii au fost motivul pentru care am optat pentru parchet în loc de gresie, chiar și în bucătărie. Deși în bucătărie modelul de parchet imită gresia și toți musafirii ciocăne podeaua, ca să se asigure că le spunem adevărul și este parchet. De asemenea, eu nu sunt o fană a mobilei în exces, așa că am preferat ca în dormitoare să folosim doar strictul necesar de mobilă, un pat, un șifonier și un birou, pentru ca Rafael, care trece clasa a șaptea, să aibă unde să își facă temele.
Cine a avut inițiativa în alegerea mobilei și a finisajelor?
Ne-am ocupat și eu și soțul de acest aspect; în living am luat o canapea care să se asorteze cu parchetul și draperiile, însă un modul al canapelei ajungea chiar până la ușă și crea senzația de spațiu încărcat. Așa că l-am mutat în bucătărie, pe post de colțar și astfel am economisit și banii pentru colțar și am creat o legătură de culoare și model între living și bucătărie. Trebuie să recunosc că în ceea ce privește amenajarea și finisajele din casă, soțul meu se ocupă mai mult; eu mă ocup de amenajarea bucătăriei și de marea mea pasiune, florile de grădină. Din toată grădina, cel mai mult mă mândresc cu trandafirul cățărător.
Ce vârstă are celebrul trandafir?
Aproape 4 ani, de când ne-am mutat aici l-am plantat și iată cât a crescut. Mai avem unul, mai mic, aproape de poartă, în nuanțe de roz-roșu. Chiar dacă avem o grădină mică și nu putem pune legume sau pomi, acest lucru nu înseamnă că nu putem transforma spațiul într-un colț de rai. Florile reprezintă pasiunea mea, am și câteva specii de ghiveci, dar cel mai mult îmi plac trandafirii. Dragostea de flori o moștenesc de la mama mea, ea locuind într-o altă localitate din județ, unde are o curte imensă, cultivată cu tot soiul de legume, dar de unde nici florile nu lipsesc. E păcat că florile se ofilesc repede; am observat însă că trandafirii parfumați rezistă mai mult decât ceilalți. De multe ori vecinele mă întreabă ce îngrășăminte le pun, însă eu folosesc îngrășământ doar la florile de ghivece, la trandafiri nu. Deși solul nu e chiar cel mai bogat, am parte de flori frumoase pentru că le iubesc și am grijă de ele.
Cred că dragostea de flori e valabilă și pentru animale; am observat că aveți câteva cuiburi de rândunele sub streașina casei.
Da, și-au făcut cuib aici și în fiecare dimineață cântă la fereastră. Îngrijesc și animalele, avem și câteva găini, un purcel, curci …Cred că dragostea de animale tot de la mama am moștenit-o, ea având 13 cuiburi de rândunele acasă.
Anul trecut erau doar câteva, dar cred că își dau vorbă între ele, de s-au întors așa de multe anul acesta. Oricum, mama le iubește și are grijă de ele; spune că au efect terapeutic și își bea dimineața cafeaua urmărindu-le cum își fac cuiburile, se hrănesc sau își îngrijesc puii.
Copiii moștenesc și ei pasiunea pentru flori?
În special Rafael e foarte atent cu florile, mă ajută la îngrijirea lor, dar a luat și din pasiunea soțului pentru lemn și decorațiuni. Tot timpul ne întreabă „Cu ce pot să vă mai ajut?”. E un copil extraordinar, și cuminte și isteț. La școală se descurcă foarte bine, scrie povești și colecționează monede și vederi din excursii.
Darius e un năzdrăvan, dar și un iubitor de natură. Nu are stare deloc și activitatea lui preferată e mersul în parc și excursiile la bunica.
Dincolo de casă, grădină și copii, cu ce vă umpleți timpul, dacă vă mai rămâne?
Uimitor, dar îmi rămâne. Timp de 10 ani m-am ocupat de comerț, am avut chiar și un magazin alimentar la poartă, care îmi permitea să și lucrez să mă ocup și de Rafael (pe atunci Darius nu era născut), însă l-am închis când am rămas însărcinată cu Darius. În prezent, vreau să îmi termin studiile (sunt la Facultatea de Drept). Soțul meu lucrează în construcții și mereu are câte o lucrare; chiar de curând a terminat la cineva o încăpere cu finisaj de lemn, de care proprietarul a fost foarte încântat. Soțul e cu gândul mereu la inovații, chiar și când ajunge acasă, dacă simte că nu i-a ieșit perfect lucrarea, mai elaborează niște strategii și nu se lasă până nu iese exact ce vrea.
După ce am auzit-o pe doamna Gabriela povestind lucruri așa frumoase despre copii, a trebuit să verificăm și am rămas impresionați atât de colecția de monezi a lui Rafael, cât și de poezia spusă de Darius. Deși Darius a încercat să ne ducă de nas spunând că „se mai gândește” dacă ne spune și o poveste, până la urmă s-a îndurat și ne-a desfătat cu varianta prescurtată și originală a poveștii Scufița Roșie: A fost un lup care-a mâncat o scufiță și vânătorul a salvat-o. Sfârșit.
S-a sfârșit (prea repede) și vizita noastră la familia Zanfir. Sper să îi revedem cu bine, le dorim succes și spor la muncă. Cei ce vor să corespondeze cu familia Zanfir despre flori sau prelucrarea lemnului, pot suna la nr. de tel: 0727 605 599.