Iuliana Lako, Cenad, jud. Timiş Dragă redacţie, Locuiesc la ţară unde cultiv şi tarhon. Este o plantă mirodenie, mult mai renumită în Ardeal, dar şi prin zona noastră îl folosesc mulţi la condimentarea diferitelor preparate. Tarhonul la noi în ţară este apreciat exact ca leuşteanul, ţelina şi menta. Este o plantă perenă şi cunoscută ştiinţific sub denumirea de Artemisia dracunculus. Nu este pretenţios în ce priveşte solul, crescând şi depăşind şi 50 cm. Are frunzuliţe lunguieţe şi flori foarte mărunte de culoare gălbui. Frunzuliţele foarte aromate se folosesc la condimentarea alimentelor şi pot înlocui sarea. Dacă plantezi un fir de tarhon alege partea însorită şi udă moderat. Se înmulţeşte uşor prin despărţirea tufei; se prinde şi se înmulţeşte foarte repede. Frunzuliţele se recoltează vara, se pun la uscat la semiumbră după care se păstrează în borcane cu capac sau în pungi de hârtie. Dar, dacă vrei să ai tarhon cu o aromă mai puternică decât cea de la planta uscată, pune-l pentru iarnă în oţet. Oţetul se poate folosi la acrirea ciorbelor, le va da şi gust intens de tarhon. Tarhonul ajută în diferite boli ca insomnia, constipaţia. Ceaiul folosit frecvent calmează stresul şi îţi oferă un somn liniştit. Deci tarhonul nu este sensibil la nicio boală, nu este atacat de dăunători, aşa că dacă nu ai măcar o grădiniţă merită cultivat cel puţin într-un ghiveci. Vă doresc tot binele din lume şi idei cât mai folositoare! Distribuie articolul pe: