Locuieste in Bucuresti, intr-o casa de patrimoniu pe care a restaurat-o complet si nu isi poate inchipui Craciunul decat petrecut acasa, in familie. Virgil Iantu intra in detalii pentru cititorii Casa si gradina. Cum e sa locuiesti la casa? La un moment dat, erai ingrijorat de faptul ca nu gaseai o echipa de mesteri care sa iti ridice casa din Bucuresti. Intre timp, te-ai si mutat in ea. A fost un proiect cu peripetii? Am copilarit la casa in Timisoara, iar dupa ce am venit in Bucuresti am stat vreo 15 ani la bloc si nu imi doream casa, nu ma gandeam ca o sa imi permit sa imi fac vreodata o casa, dar m-a ajutat Dumnezeu şi am putut sa o construiesc. Am dat de un loc, total intamplator, in perioada in care ma interesam de terenuri. Are o curticica, imi imaginam ca poate iesi ceva frumos. Pe locul pe care am construit era o casa din 1901, de patrimoniu, dar foarte prost pastrata, o cocioaba. Eu am reconstruit-o, practic, de la zero, pastrand doar fatada, asa cum ma obliga legea. Oricine isi face casa are parte de peripetii Trebuie sa fii foarte norocos sa dai peste niste muncitori cu care sa lucrezi bine de la inceput pana la sfarsit, pe de o parte, si sa nu ai probleme dupa ce ti-au predat lucrarea. Cand totul e gata, e montat parchetul si incepe sa iti curga apa din tavan, nu e foarte placut. Eu am patit-o. Iar la cate lucruri se intamplau, devenisem imun. E o aventura din care iesi cu par carunt. Una spui si alta se intelege, termenele nu se respecta. Or, lucrurile trebuie sa se sincronizeze cumva. Atunci cand iti vine mobila, mocheta trebuie sa fie pusa. Cand lucrurile trebuie sa ajunga intr-un punct comun şi nu se sincronizeaza, atunci e dezastru. Eu am fost nevoit sa trimit mobila inapoi, pentru ca scara interioara, ce trebuia sa fie deja montata atunci cand mi-a fost livrat mobilierul, venise mai inalta decat era in proiect. Si atunci stai si mai asteapta trei saptamani. Scara a fost facuta in Romania si e foarte bine facuta. Dar intarziase livrarea cu vreo luna si, cand a sosit, era si facuta gresit. Dupa toate peripetiile, lucrurile sunt bune, chiar daca am mai avut niste evenimente si cu instalatia electrica si tevile sparte. Chiar acum, recent, a inceput sa imi curga apa de prin intrerupatoare. Bine ca am fost acasa, bine ca nu era noapte. Am dat de instalator si s-a rezolvat. Problema a fost ca au folosit materiale mai proaste calitativ decat platisem eu. Nepricepandu-ma, am aflat asta dupa cativa ani. Dar am reparat, in final, ceea ce se putea repara. Am vazut imagini, casa e spectaculoasa la interior. Trecem, acum, la partea frumoasa. Eu nu vad interiorul spectaculos, dar, e adevarat, cand stii fiecare plinta, nu iti mai dai seama. Insa reactia fiecarui om care intra pentru prima data in casa mea e “uau, ce fain!”. E atipica pentru ca asa m-a fortat, cumva, si fatada. Casa fiind cu un singur nivel, fara etaj, arhitectul m-a avertizat ca vor fi camerele foarte inalte. Asa ne-a venit ideea cu scara interioara si cu contructia etajului. De afara, pare o casuta, dar inauntru e un spatiu foarte generos si foarte placut. Ai lucrat cu un designer de interior? La interior, totul e asa cum am simtit eu. Mobilierul l-am cumparat eu, cu mult inainte de a fi gata casa, pentru ca mi-a placut, si mi-a fost pastrat in depozitul firmei, pana cand a venit momentul sa il aduc in casa. Tot ce e in casa e ales de noi, dupa gustul nostru. Esti pretentios cu obiectele din jurul tau? Cum le alegi? Nu neaparat ca m-as pricepe la asta, dar vad, instinctiv, cand ceva nu e in regula sau cand ceva s-ar potrivi intr-un spatiu. Nu ne place sa ne incarcam casa cu obiecte inutile. Nu ne programam sa luam nu stiu ce vaza scumpa. Cateodata, lucrurile pretioase pot fi mult prea reci pentru a fi asezate intr-o casa. Va place, tie si familiei tale, goana dupa cadouri, intrati in febra pregatirilor? O urasc! Daca s-ar putea sa stau acasa si sa vina cineva sa imi aduca exact tot ce am nevoie ar fi perfect. Incepe, in preajma Sarbatorilor, o isterie, oamenii parca intra in transa. Citesti in ochii lor ca nu mai vad nimic altceva decat trafic, nebunie, cadouri. Nu suport agitatia asta. Imi place, in schimb, foarte mult sa fac cadouri, sa-i vad fericiti pe cei la care tin. Atmosfera de Craciun este cu atat mai speciala cand ai copil mic. Este minunat sa ii vezi bucuria in ochi. La Timisoara vei ajunge pana de Sarbatori? Am vrut sa merg la meciul cu Dinamo, dar nu am putut din cauza filmarilor. Nu cred ca mai ajung, dar merg cat de des pot. Se implinesc 20 de ani de la momentul Decembrie ’89. Atunci erai inca in Timisoara, nu? Deja sunt 20 de ani? (ramane pe ganduri) Eram in armata atunci. Exact inainte de Revolutie m-am mutat de la Craiova mai aproape de casa, la Caransebes. Nu am prea povestit despre momentul asta pentru ca e foarte neplacut pentru mine. Eram exact vizavi de Politie, in Casa Armatei, doi soldati, iar acolo au fost niste evenimente care s-au lasat cu victime. Am fost chemat si la proces, ca martor, la Timisoara, s-a lasat si cu amenintari. Dar aa prefera sa nu dau mai multe detalii. Ii povestesti fetitei tale, Jasmina, despre perioada dinainte de ‘89-‘90? Ce ii spui? Sa stii ca am inceput sa ii povestesc. Stie de Ceausescu, ca nu le dadea oamenilor de mancare, ca nu dadea curent, ca era un om rau. Ar fi bine ca, din cand in cand, parintii sa le mai povesteasca celor mici ce s-a intamplat, ca sa evitam sa se intample iar. Iti propun, pentru a incheia intr-o nota vesela, un exercitiu de imaginatie: daca ai fi acum copil si ai fi invitat la emisiunea Copiii spun lucruri traznite, cum crezi ca te-ai descurca? Cred ca as fi fost potrivit pentru emisiune, pentru ca eram de o sinceritate debordanta. Eram foarte onest. Cam toti copiii sunt asa, iar pe asta se si bazeaza formatul emisiunii. Ai de invatat de la copii, ca adult. Iţi reamintesti ca asa ar trebui sa fim cu totii. Noi nu realizam cat de mult mintim in fiecare zi. Desi, eu, cu mine, incerc o slefuire zilnica, de a-mi controla pana si gandul. Cred ca e important sa incerci ca si gandurile tale sa fie oneste. Undeva se contorizeaza toate astea, energia pe care o degaja un om care gandeste si incearca sa faca bine poate molipsi si pe altii. Asa imi place sa cred. Articol EXCLUSIV online Productie: Oana Monoran, Andrei Baltaretu Foto: Prima TV Distribuie articolul pe: