Vița de vie în luna martie (I)

Vița de vie în luna martie (I)
Vița de vie în martie
www.pixabay.com

Vlad Niculae, Izvoru-Dulce, com. Merei, jud. Buzău
Dragă redacție,
În fiecare lună Practic Idei mă îndeamnă și mă solicită la noi și minunate îndeletniciri gospodărești, atât în grădină, cât și pe planul întreținerii locuinței. Vă scriu despre controlul iernării ochilor la vița de vie, operațiune extrem de importantă pentru soarta viei.

Vița de vie – tăieri de primăvară
Luna martie este luna în care începe activitatea intensă în viticultură. Un prim loc ocupă tăierea de rodire, numită și tăierea în uscat, deoarece se execută în perioade de repaus vegetativ. Înainte de executarea tăierii, în viile în care au fost protejate peste iarnă – îngropate sau mușuroite – atunci când temperatura aerului nu mai coboară sub 0 grade Celsius, începem degajarea butucilor de stratul protector de pământ. Pentru ușurarea dezgropatului se face, dacă exista posibilități, o arătură de ușurare cât mai aproape de rândul de vițe, cu răsturnarea brazdei către mijlocul intervalului dintre rânduri. Această arătură nu trebuie confundată cu arătură adâncă de primavară, pe care o executăm după încheierea lucrărilor de primavară, tăiere, cercuit.

Coardele se scot din substratul protector de pământ cu ajutorul furcilor, dinspre vârf spre butuc, evitând ruperea lor. În continuare, când umiditatea solului permite lucrarea cu sapa, butucii se degajează bine de pământ, trăgându-i către mijocul intervalului, cu această ocazie se face o copcă în jurul butucului ce va ușura executarea copcitului. După încheierea lucrării, pământul dintre rânduri trebuie să rămână nivelat, iar în jurul fiecărui butuc o copcă.

Pentru stabilirea încărcăturii de ochi care va fi atribuită butucilor cu ocazia tăierilor, este necesar să se faca un control al iernării ochilor. În acest scop se recoltează coarde roditoare normale ca vigoare, socotind 20-30 coarde/hectar, care se introduc cu baza în apă în găleți, unde se țin 2-3 zile într-o încăpere încalzită. Dupa 2-3 zile, cu ajutorul unui briceag bine ascuțit, se secționează longitudinal fiecare ochi, începând de la bază spre vârful coardei. Starea fiecărui ochi se apreciază după culoarea țesuturilor mugurilor ce alcătuiesc ochiul de iarnă. Culoarea verde este specifică țesuturilor vii, în timp ce culoarea neagră-cenușie este caracteristica țesuturilor moarte, neviabile.

Continuarea acestui articol o puteti citi aici.

Distribuie articolul pe: