Pentru cei care îngrijesc un petec de pământ, primăvara înseamnă lucrări agricole, inclusiv tăieri la pomii fructiferi. Poate crezi că este suficient să tai 2-3 crengi la întâmplare ca pomul să te răsplătească apoi cu zeci de fructe parfumate și dulci, dar lucrurile nu sunt atât de simple cum par. La tăierea pomilor se iau în considerare mai multe aspecte ca stadiul de dezvoltare a pomului, vigoarea, specia și soiul acestuia, tipul de coroană pe care urmărim să-l obținem, sistemul de cultură. Tăierile nu se fac după inspirația de moment, ci presupun tehnici bine determinate, cunoștințe aprofundate pentru a obține rezultate deosebite. Există mai multe feluri de tăieri, clasificate după mai multe criterii. De obicei începătorii în domeniul pomiculturii se rezumă la scurtarea ramurilor, la eliminarea celor uscate sau concurente. După scopul tăierilor se diferențiază tăieri de formare a coroanei, anuale de întreținere, de fructificare și de întinerire. După sezonul în care se aplică, avem două feluri de tăieri, în verde și în uscat. Tăierile în verde, numite și de vară, se execută când pomul se află în vegetație și presupun mai multe operații, inclusiv eliminarea lăstarilor nou apăruți și cu creștere incomodă, pentru a fi mai bine hrănite viitoarele ramuri cu rod. Acești lăstari se rup direct cu mâna în perioada mai-iunie, când au până la maxim 15-20 cm. Tăierile în verde se fac la unele specii (precum cireș, piersic timpuriu) chiar imediat după culegerea fructelor, pentru a permite pomului să se refacă în totalitate până toamna. La cireș și cais chiar nu se recomandă tăierea ramurilor mai groase de 4-5 cm, deoarece se vindecă greu rana și zona afectată devine poartă de intrare predilectă pentru agenții patogeni. Tăierile în uscat sunt preferate deoarece se execută când pomii se află în repaus vegetativ, deci resimt foarte puțin intervențiile făcute. Pomii proaspăt tăiați sunt mult mai sensibili la geruri (decât cei la care nu s-au efectuat aceste operațiuni) și pot fi serios afectați de îngheț. Tăierile se aplică încă de la plantarea puieților. În cazul în care pomișorul este doar o vargă, aceasta se scurtează deasupra unui mugure pe partea opusă altoiului, la 60-80 de cm în general. În cazul în care sunt și ramuri, se păstrează doar trei crenguțe laterale orientate în direcții diferite ca viitoarea coroană să fie echilibrată și armonios dezvoltată. Aceste crenguțe se scurtează la 35-45 cm, iar restul se suprimă cât mai aproape de vargă. Se reduce și lungimea vărgii care trebuie să fie doar cu circa 30 cm mai sus decât ramurile laterale. La piersic și cais varga să fie retezată până la prima ramură. De ce să tai pomii? Dacă un pom fructifer, sau chiar arbust, este lăsat la voia întâmplării, aceasta nu înseamnă că nu va face roade, doar că mai puțin timp, va produce fructe mai slabe calitativ și că planta va îmbătrâni și pieri mai repede. De aceea, în popor, circulă vorba “Un pom greșit tăiat este totuși mai bun decât unul netăiat”, dar nu înseamnă că tăierile se fac oricum, pentru că pot produce și efecte adverse. Când tai în uscat? Tăierile în uscat se fac toamna târziu, în ferestrele iernii (dacă nu se anunță geruri în următoarele 3-4 săptămâni) sau, cel mai bine, primăvara devreme (de la mijlocul lunii februarie până către 20 martie, în funcție de vreme), când pomii nu au pornit încă în vegetație. Se pot amâna tăierile? Da, în cazul în care livezile au fost afectate de geruri puternice. Atunci tăierile se pot amâna până primăvara târziu, adică până la intrarea în vegetație a pomilor, aceasta permițând diferențierea mugurilor pieriți de cei viabili. Tăierile de formare a coroanei după forma aleasă (piramidă, vas întors, pe spalier ș.a.m.d.) încep încă din momentul plantării (care se face în timpul perioadei de repaus vegetativ, deci toamna după căderea frunzelor sau primăvara devreme) și continuă încă 4-5 ani, după care se aplică tăieri de întinerire și fructificare. Pentru obținerea coroanei dorite, pe lângă scurtarea, reducția și suprimarea ramurilor se fac și alte intervenții, ca aplecarea (înclinarea spre orizontală), dresarea (ridicarea către verticală), torsionarea și arcuirea ramurilor, fiecare având un rol bine determinat, urmărindu-se maximizarea recoltei și ușurarea culesului. Cum scurtezi. Scurtezi ramurile de un an mereu deasupra unui mugure, la 5 mm de acesta. Scurtarea ramurilor presupune reducerea prin tăiere a ramurilor crescute de un an și se disting în acest punct trei tipuri: severă (se îndepărtează 2/3 sau 3/4 din lungimea acestora), medie (doar 1/2 din lungime se elimină) și ușoară (cazul în care se scurtează doar 1/3 sau chiar mai puțin din lungimea ramurilor respective). Scurtarea severă este recomandată când se urmărește o dezvoltare rapidă a lăstarilor rămași pe pom și reducerea numărului de ramuri de rod formate, deci o întinerire. Iar scurtarea ușoară favorizează dezvoltarea unor ramuri scurte care pot fructifica în anul respectiv sau în următorul. Reducția ramurilor poate să fie și ea severă, medie sau ușoară și presupune eliminarea unor ramuri de semischelet, a punților și vetrelor de rod, operațiune ce duce la creșteri vegetative mai mici sau mai mari. Scurtările și reducțiile sunt benefice la pomii bătrâni, deoarece stimulează producerea lăstarilor și transformarea lor în timp în ramuri de rod. În schimb, la pomii tineri nu se recomandă aceste operațiuni, ci doar înclinarea. Suprimarea ramurilor reprezintă o altă operațiune importantă care constă în eliminarea ramurilor anuale sau multianuale de la bază fără ciot, pe inelul de creștere și care stimulează creșterile pe tot pomul, iar în timp reducerea coroanei în volum. Specialiștii consideră că aceste trei tipuri de operațiuni descrise mai sus se pot aplica și în verde, de obicei, în perioada iunie-august, însă duc la reducerea creșterilor și la reducerea în volum a coroanei. Ce crengi tai mai întâi – Reține că la tăieri se îndepărtează în primul rând ramurile uscate, cele rupte, cele prea dese sau crescute spre interiorul coroanei sau în jos, cele care jenează sau întretaie altă creangă, cele cu răni sau atacate de boli și dăunători, cele concurente și lăstarii lacomi. Se păstrează crenguțele scurte, chiar și cele de pe trunchi dacă au muguri de rod. Crengile uscate se taie până se ajunge la partea de lemn sănătos, altfel rana nu se vindecă. Ramurile subțirele se retează cu foarfeca, în timp ce crengile groase se taie cu fierăstrăul. Tăierile se fac numai cu unelte foarte bine ascuțite, dezinfectate, executându-se astfel încât ulterior să nu se producă vătămări gen ruperea scoarței, apariția de cioturi care îngreunează refacerea zonei. Pentru a preveni desfacerea scoarței, se recomandă scurtarea ramurii treptat și cu tăieturi începând din două părți la ramurile groase. Îngrijește rănile – La rănile mari și vechi care nu s-au vindecat, se curăță bine lemnul până la țesutul sănătos, se dezinfectează cu soluție de piatră vânătă și se acoperă cu ceară de altoit, mastic sau chiar cu un amestec de balegă proaspătă de vită și lut galben. Suprimarea ramurilor se face cât mai aproape de inelul de creștere, fără să rezulte ciot sau să se afecteze mai mult scoarța. Tăieturile rezultate la ramurile cu peste 2 cm diametru se netezesc neapărat imediat cu un cosor bine ascuțit, se dezinfectează cu soluție de piatră vânătă 2,5-3% și se ung cu ceară de altoit, mastic special sau vopsea pe bază de ulei vegetal (de in). Grijă mare la scorburi – Atenție se cuvine acordată și scorburilor, care se curăță, tot până la partea sănătoasă, apoi se astupă cu dopuri de lemn sau chiar cu ciment (unii gospodari folosesc un amestec din trei părți nisip la o parte ciment). Urmărește și celelalte articole din seria „Tăierile pomilor”. Unelte curate Reține că indiferent de tipul de tăiere este esențial ca aceasta să se facă precis și curat, adică folosind unelte foarte bine ascuțite, astfel încât rana produsă pomului să fie minimă. Diametrul crengilor poate varia, de aceea este bine să te asiguri că ai alături un ajutor de nădejde, adică o unealtă de bună calitate și suficient de puternică pentru operațiunile planificate. Orientarea mugurelui Fii cu băgare de seamă la direcția înspre care este orientat mugurele deasupra căruia faci tăiarea deoarece ramura care va apărea aici va urma aceeași direcție, așadar mugurele trebuie să fie orientat spre exterior. Există mai multe modele de foarfeci pentru ramuri groase. Foarfecile cu tăiere prin forfecare cu contracuţit curbat sunt destinate tăierii în lemn crud, verde, pe când cele nicovală au fost concepute pentru tăierea lemnului uscat și dur. În magazine vei găsi și un al treilea tip, cu contracuţit drept ce se folosește la tăierile de precizie, deoarece poate tăia cu vârful lamelor, caz în care lama trebuie să aibă un strat anti-alunecare sau zimți. Când alegi unealta de tăiat, un alt criteriu important este grosimea ramurilor pe care vrei să le scurtezi sau să le elimini, pe instrucțiunile fiecărei foarfeci de crengi vei găsi notat diametrul maxim al ramurilor pe care le poate tăia. Există modele de foarfeci de ramuri groase cu mânere telescopice, ceea ce este de folos când ai de ajuns la ramuri mai îndepărtate. Brațele foarfecilor să fie rezistente și tratate, preferabil din materiale ușoare ca poliamidă armată cu fibră de sticlă, aluminiu tratat. Pentru a evita apariția bătăturilor, alege unelte cu mânere ergonomice, cu inserții de plastic moale ori plută. Ca să te decizi care unealtă este mai potrivită pentru volumul de muncă estimat raportat la numărul de pomi și mărimea grădinii, poți încerca și sistemul de orientare de pe unele site-uri unde, în funcție de tipul de grădină, de așteptările privind produsul și munca pe care ești dispus să o depui, vei primi cateva indicații. Îți doresc succes în această activitate de primăvară! Citeste si: Tratarea pomilor după tăierile de primăvară Ingrijirea pomilor fructiferi vara Plantarea pomilor fructiferi, sezonul de toamnă. 10 sfaturi utile Radacinile pomilor si fundatia casei Text: Monica Viericiu/foto: pixabay.com Distribuie articolul pe: